9 definiții pentru vânjos

VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os.

VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os.

vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse

vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. sg. vânjoásă, pl. vânjoáse

VÂNJÓS adj. 1. v. robust. 2. legat, robust, solid, viguros, voinic, zdravăn. (Un trup ~.)

Vânjos ≠ bicisnic, debil, impotent, moale, neputincios, slab, slăbănog

VÂNJÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are vânj; viguros; puternic. /vânj + suf. ~os

vânjos a. musculos, mlădios. [V. vânj].

VÎNJÓS, -OÁSĂ, vînjoși, -oase, adj. Cu mușchii dezvoltați; puternic, viguros. Patru hamali vînjoși, cu piepturile goale, luau în spinare și sub brațe tot ce le cădea la îndemînă și porneau în fugă spre ieșire. GALAN, B. I 17. [Muncitorii] au fețe senine, ochi calzi și mîini vînjoase. STANCU, U.R.S.S. 194. Țugulea încăleca pe calul zmeului celui mic, căci era mai vînjos. ISPIRESCU, L. 317. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter; tare. Nu pot crede ca un om așa vînjos Să se schimbe-așa de iute și să cadă-așa de jos. DAVILA, V. V. 36. ♦ Plin de vitalitate, sănătos, robust. Lipsea vegetația vînjoasă, verdele crud al copacilor și gras al ierbii, care dă o înfățișare pitorească pînă și celor mai nevoiașe cocioabe de sat. C. PETRESCU, A. 315.

Intrare: vânjos
vânjos
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vânjos vânjosul vânjoa vânjoasa
plural vânjoși vânjoșii vânjoase vânjoasele
genitiv-dativ singular vânjos vânjosului vânjoase vânjoasei
plural vânjoși vânjoșilor vânjoase vânjoaselor
vocativ singular
plural