VÎNJOS, -OASĂ, vînjoși, -oase, adj. Cu mușchii dezvoltați; puternic, viguros. Patru hamali vînjoși, cu piepturile goale, luau în spinare și sub brațe tot ce le cădea la îndemînă și porneau în fugă spre ieșire. GALAN, B. I 17. [Muncitorii] au fețe senine, ochi calzi și mîini vînjoase. STANCU, U.R.S.S. 194. Țugulea încăleca pe calul zmeului celui mic, căci era mai vînjos. ISPIRESCU, L. 317. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter; tare. Nu pot crede ca un om așa vînjos Să se schimbe-așa de iute și să cadă-așa de jos. DAVILA, V. V. 36. ♦ Plin de vitalitate, sănătos, robust. Lipsea vegetația vînjoasă, verdele crud al copacilor și gras al ierbii, care dă o înfățișare pitorească pînă și celor mai nevoiașe cocioabe de sat. C. PETRESCU, A. 315.