3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂJ interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. – Onomatopee.

VÂJ interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. – Onomatopee.

vâj2 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i / E: ns cf ghiuj] (Reg) 1 Moșneag. 2 (Dep) Ghiuj.

vâj1 [At: GHEȚIE, R. M. 494 / V: vâ av, voj smn / Pl: ~uri sn ~i sm / E: fo] 1 i (Pop; are) Cuvânt care imită sunetul produs de vânt, de curgerea unei ape sau de mișcarea rapidă a unui corp. 2 av (Reg; îe) A se duce (sau a ieși) A pleca repede. 3 sn (Reg; îe) A face un ~ A efectua o acțiune în mare grabă. 4 sm (Trs; îf voj) Vâltoare (1). 5 sn (Trs; îf voj) Cadă mare (de lemn) în care se storc strugurii și se lasă la fermentat. 6 sn (Reg; îf voj) Tulnic.

VÎJ2, vîji, s. m. (Reg.) Om bătrîn, moșneag, ghiuj. – Ucr. viži.

VÎJ1 interj. Cuvînt care imită zgomotul caracteristic produs de vîjîitul vîntului, de curgerea năvalnică a unei ape sau de mișcarea unui corp care străbate cu viteză aerul. – Onomatopee.

VÂJ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de vânt, de curgerea năvalnică a unui lichid, de un corp care străbate cu viteză aerul). /Onomat.

vâj! int. ce imită sunetul valurilor sau al vântului în mișcare. [Onomatopee].

vîj1 interj. Cuvînt care imită zgomotul caracteristic produs de vînt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. • /onomat.

vîj2 s.m. (reg.) Moșneag. Ce-i, vîjule, de-ți umblă gura ca o moară stricată? (REBR.). • pl. -i. /cf.ghiuj.

VÎJ1 interj. (Adesea repetat sau cu prelungirea consoanei finale) Onomatopee care redă zgomotul produs de suflarea vijelioasă a vîntuiui, de curgerea năvalnică a unei ape sau de mișcarea unui corp care taie aerul cu viteză. Vîj, vîj prin păiuș, Țanc, țanc prin copaci. (Coasa). ȘEZ. IV 84.

VÎJ2, vîji, s. m. (Regional) Om bătrîn; moșneag, ghiuj. Fost-au vîji și babe-n sat, Pre aceia să-i fi luat. MARIAN, Î. 281. A dat de un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie. RETEGANUL, P. V 36.

ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ.

2) vîj interj. care arată huĭetu unuĭ vînt puternic pintre trestiĭ, ranurĭ, frînghiĭ de corabie ș. a. V. vîjîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂJ s. v. bătrân, moș, moșneag.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vîj interj. – Imită șuierătura vîntului. Creație expresivă, cf. bîz, fîș etc. – Der. vîjii (var. vîjîi și der. săi), vb. (a șuiera, a urla; a trosni; a vibra; a țiui); vîjîială (var. vîjîitură), s. f. (șuierat, urlat); vîjîitor, adj. (care vîjîie, țiuie); vîjîitoare, s. f. (zbîrnîitoare, țiuitoare; Arg., cravată); vîjoi, s. n. (șuvoi), în Trans.; vîjîit, s. n. (vîjîire, țiuit). – Cf. vijelie.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vâj, vâji, s.m. – (reg.) Bătrân, moș, moșneag. – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh „bunic”) (Scriban, Șăineanu, MDA).

vâj, s.m. – Bătrân, moș, moșneag. (Nu are echivalent feminin). – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh) (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VÎJ subst. « bătrîn » în Năsăud (com. Cristurean). 1. (Paș). 2. Vîjeu (ib.). 3. Cf. și Vij.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vâj, vâjuri s. n. 1. grabă, goană; viteză. 2. petrecere, chef, beție. 3. plimbare; călătorie de agrement.

Intrare: Vâj
nume propriu (I3)
  • Vâj
Intrare: vâj (bătrân)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâj
  • vâjul
  • vâju‑
plural
  • vâji
  • vâjii
genitiv-dativ singular
  • vâj
  • vâjului
plural
  • vâji
  • vâjilor
vocativ singular
  • vâjule
  • vâje
plural
  • vâjilor
Intrare: vâj / vâj-vâj (interj.)
vâj2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • vâj
vâj-vâj interjecție
interjecție (I10)
  • vâj-vâj
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâj, vâjisubstantiv masculin

  • 1. regional Om bătrân. DLRLC DLRM
    • format_quote Fost-au vîji și babe-n sat, Pre aceia să-i fi luat. MARIAN, Î. 281. DLRLC
    • format_quote A dat de un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie. RETEGANUL, P. V 36. DLRLC
etimologie:

vâj / vâj-vâjinterjecție

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vîj, vîj prin păiuș, Țanc, țanc prin copaci. (Coasa). ȘEZ. IV 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.