2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USTUROIÁT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. – V. usturoia.

USTUROIÁT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. – V. usturoia.

usturoiat, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 103 / Pl: ~ați, ~e / E: usturoia] 1 Cu gust de usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (1). 2 Cu miros de usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (1). 3 Preparat cu (mult) usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (2).

USTUROIÁT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust, cu miros de (mult) usturoi; preparat cu usturoi. Taie felii subțiri de pastramă usturoiată. C. PETRESCU, Î. II 135. (Cu pronunțare regională) Trandafiri usturoieți și slănină de cea subțire, făcute de casă, tăiete la un loc, fripte bine în tigaie și cu mămăliguță caldă se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103.

USTUROIÁ, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.

USTUROIÁ, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.

usturoia [At: MAT. FOLK. 1521 / V: (reg) ~unoia / Pzi: ~iez / E: usturoi] 1 vt A condimenta cu (mult) usturoi (4). 2 vt (În descântece) A freca cu usturoi (4). 3-4 vri (Trs; Mol; d. alimente) A deveni pișcător (învechindu-se) Si: a se iuți.

USTUROIÁ, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mîncare, a da unei mîncări gust de usturoi.

A USTUROIÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A pregăti cu (mult) usturoi (pentru a da un gust picant); a drege cu usturoi. /Din usturoi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

usturoiá (a ~) vb., ind. prez. 3 usturoiáză, 1 pl. usturoiém; conj. prez. 3 să usturoiéze; ger. usturoínd; part. usturoiát

usturoiá vb., ind. prez. 1 sg. usturoiéz, 3 sg. și pl. usturoiáză, 1 pl. usturoiém; conj. prez. 3 sg. și pl. usturoiéze; ger. usturoínd; part. usturoiát

Intrare: usturoiat
usturoiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usturoiat
  • usturoiatul
  • usturoiatu‑
  • usturoia
  • usturoiata
plural
  • usturoiați
  • usturoiații
  • usturoiate
  • usturoiatele
genitiv-dativ singular
  • usturoiat
  • usturoiatului
  • usturoiate
  • usturoiatei
plural
  • usturoiați
  • usturoiaților
  • usturoiate
  • usturoiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: usturoia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usturoia
  • usturoiere
  • usturoiat
  • usturoiatu‑
  • usturoind
  • usturoindu‑
singular plural
  • usturoia
  • usturoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usturoiez
(să)
  • usturoiez
  • usturoiam
  • usturoiai
  • usturoiasem
a II-a (tu)
  • usturoiezi
(să)
  • usturoiezi
  • usturoiai
  • usturoiași
  • usturoiaseși
a III-a (el, ea)
  • usturoia
(să)
  • usturoieze
  • usturoia
  • usturoie
  • usturoiase
plural I (noi)
  • usturoiem
(să)
  • usturoiem
  • usturoiam
  • usturoiarăm
  • usturoiaserăm
  • usturoiasem
a II-a (voi)
  • usturoiați
(să)
  • usturoiați
  • usturoiați
  • usturoiarăți
  • usturoiaserăți
  • usturoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • usturoia
(să)
  • usturoieze
  • usturoiau
  • usturoia
  • usturoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

usturoiat

  • 1. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Taie felii subțiri de pastramă usturoiată. C. PETRESCU, Î. II 135.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Trandafiri usturoieți și slănină de cea subțire, făcute de casă, tăiete la un loc, fripte bine în tigaie și cu mămăliguță caldă se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi usturoia
    surse: DEX '98 DEX '09

usturoia

  • 1. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta cu usturoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: condimenta iuți

etimologie:

  • usturoi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX