opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

USTUROIA, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.

USTUROIA, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.

USTUROIAT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. – V. usturoia.

USTUROIAT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. – V. usturoia.

ustunoia v vz usturoia

usturoia [At: MAT. FOLK. 1521 / V: (reg) ~unoia / Pzi: ~iez / E: usturoi] 1 vt A condimenta cu (mult) usturoi (4). 2 vt (În descântece) A freca cu usturoi (4). 3-4 vri (Trs; Mol; d. alimente) A deveni pișcător (învechindu-se) Si: a se iuți.

usturoiat, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 103 / Pl: ~ați, ~e / E: usturoia] 1 Cu gust de usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (1). 2 Cu miros de usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (1). 3 Preparat cu (mult) usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (2).

USTUROIA, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mîncare, a da unei mîncări gust de usturoi.

USTUROIAT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust, cu miros de (mult) usturoi; preparat cu usturoi. Taie felii subțiri de pastramă usturoiată. C. PETRESCU, Î. II 135. (Cu pronunțare regională) Trandafiri usturoieți și slănină de cea subțire, făcute de casă, tăiete la un loc, fripte bine în tigaie și cu mămăliguță caldă se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103.

A USTUROIA ~ez tranz. (mâncăruri, alimente) A pregăti cu (mult) usturoi (pentru a da un gust picant); a drege cu usturoi. /Din usturoi

Ortografice DOOM

usturoia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usturoiez, 3 usturoiază, 1 pl. usturoiem; conj. prez. 1 sg. să usturoiez, 3 să usturoieze; ger. usturoind

usturoia (a ~) vb., ind. prez. 3 usturoiază, 1 pl. usturoiem; conj. prez. 3 să usturoieze; ger. usturoind; part. usturoiat

usturoia vb., ind. prez. 1 sg. usturoiez, 3 sg. și pl. usturoiază, 1 pl. usturoiem; conj. prez. 3 sg. și pl. usturoieze; ger. usturoind; part. usturoiat

Intrare: usturoia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usturoia
  • usturoiere
  • usturoiat
  • usturoiatu‑
  • usturoind
  • usturoindu‑
 singular plural
  • usturoiază
  • usturoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usturoiez
 (să)
  • usturoiez
  • usturoiam
  • usturoiai
  • usturoiasem
a II-a (tu)
  • usturoiezi
 (să)
  • usturoiezi
  • usturoiai
  • usturoiași
  • usturoiaseși
a III-a (el, ea)
  • usturoiază
 (să)
  • usturoieze
  • usturoia
  • usturoie
  • usturoiase
plural I (noi)
  • usturoiem
 (să)
  • usturoiem
  • usturoiam
  • usturoiarăm
  • usturoiaserăm
  • usturoiasem
a II-a (voi)
  • usturoiați
 (să)
  • usturoiați
  • usturoiați
  • usturoiarăți
  • usturoiaserăți
  • usturoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • usturoiază
 (să)
  • usturoieze
  • usturoiau
  • usturoiară
  • usturoiaseră
ustunoia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: usturoiat
usturoiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usturoiat
  • usturoiatul
  • usturoiatu‑
  • usturoiată
  • usturoiata
plural
  • usturoiați
  • usturoiații
  • usturoiate
  • usturoiatele
genitiv-dativ singular
  • usturoiat
  • usturoiatului
  • usturoiate
  • usturoiatei
plural
  • usturoiați
  • usturoiaților
  • usturoiate
  • usturoiatelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

usturoia, usturoiezverb

  • 1. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta cu usturoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: condimenta iuți
etimologie:
  • usturoi DEX '09 DEX '98 NODEX

usturoiat, usturoiatăadjectiv

  • 1. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Taie felii subțiri de pastramă usturoiată. C. PETRESCU, Î. II 135. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Trandafiri usturoieți și slănină de cea subțire, făcute de casă, tăiete la un loc, fripte bine în tigaie și cu mămăliguță caldă se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103. DLRLC
etimologie:
  • vezi usturoia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.