opțiuni
  • info

12 definiții pentru ostoit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostoit, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~tăvit, ~iet, ~tiat, us~ / Pl: ~iți, ~e / E: ostoi2] 1 (Îvp) Atenuat. 2 (Îvp) Liniștit. 3 (Îvp) Alinat. 4 (Îvp) Oprit. 5 (Ban; Olt) Fermentat. 6 (Ban; Olt) Copt. 7 (Îvp; d. lichide) Stătut. 8 (Ban; Olt) Deshidratat. 9 (Îvp; d. ființe) Slăbit. 10 (Îvp; d. ființe) Istovit. 11 (Îvp; d. ființe) Snopit în bătaie.

ostăvit, ~ă a vz ostoit

ostiat, ~ă a vz ostoit

ostoiet, ~ă a vz ostoit

ustoit, ~ă a vz ostoit corectat(ă)

ustuit, ~ă a vz ostoit

OSTOI, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoia vb. I] – Din sl. ustojati.

A OSTOI ~iesc tranz. A face să se ostoiască. /<sl. ustojati

A SE OSTOI mă ~iesc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge în stare de liniște; a căpăta (din nou) calmul; a se liniști; a se calma. 2) (despre acțiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ostoi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostoiesc, imperf. 3 sg. ostoia; conj. prez. 3 sg. și pl. ostoiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSTOI vb. v. alina, calma, conteni, curma, domoli, îmblânzi, înceta, liniști, opri, potoli, sfârși, sta, tempera, termina, ușura.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ostoi s.n. (reg.) liniștire, astâmpăr, potolire.

Intrare: ostoit
ostoit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostoit
  • ostoitul
  • ostoitu‑
  • ostoită
  • ostoita
plural
  • ostoiți
  • ostoiții
  • ostoite
  • ostoitele
genitiv-dativ singular
  • ostoit
  • ostoitului
  • ostoite
  • ostoitei
plural
  • ostoiți
  • ostoiților
  • ostoite
  • ostoitelor
vocativ singular — —
plural — —
ostăvit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ustuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ustoit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostoiet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostoi, ostoiescverb

învechit popular
  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alina calma domoli liniști potoli
    • format_quote Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280. DLRLC
    • format_quote Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177. DLRLC
    • format_quote Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64. DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A se opri; a se termina. DEX '09 DEX '98
    sinonime: opri termina înceta
  • comentariu Prezent indicativ și: ostoi. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.