2 intrări
48 de definiții
- explicative DEX (28)
- ortografice DOOM (9)
- etimologice (1)
- argou (3)
- sinonime (4)
- antonime (2)
- proverbe (1)
Explicative DEX
uște sfp vz huște
HUȘTE s. f. pl. Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia; drojdie de borș. – Din ucr. husca.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
USCA, usuc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ◊ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face pe cineva să cheltuiască mult; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hoște sfp vz huște
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
huce sfp vz huște
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
huște sfp [At: MARIAN, S. R. II, 6 / V: huce, hoș~, huști / E: ucr хушча] (Reg) 1 Tărâțe care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia. 2 (Pex) Drojdii de pe fundul unui lichid.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
huști2 sfp vz huște
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
usca [At: CORESI, EV. 198 / Pzi: usuc, (reg) usc, usâc, 2 usuci, (reg) uști, ușchi, uschi (P și: bisilabic), ușuci, usâci, 3 usucă, (reg) uscă, ușcă, usăcă, 4 uscăm, (reg) ușcăm, usucăm, 5 uscați, (reg) ușcați, usucați, 6 usucă, (reg) uscă, ușcă / E: ml *exsucare] 1 vtr A scoate total sau parțial umezeala dintr-un obiect pe cale naturală (prin evaporare) sau artificială (printr-un procedeu tehnic) Si: a zbici, a zvânta, (reg) a ojiji. 2 vr (Îe) A se ~ de sete A avea o senzație puternică de sete. 3 vr A-și pierde prin evaporare lichidul aflat la suprafață. 4 vr (Îe) A i se ~ gura (sau gâtul) A avea o puternică senzație de sete. 5 vr (D. umflături cu caracter purulent, iritații cutanate) A pierde lichidul care produce inflamația. 6 vt (C. i. ochii, obrajii, pielea corpului) A freca (ușor) pentru a elimina de pe suprafață lichidul care o umezește. 7 vtrf (D. ochi; adesea îcn) A înceta să mai lăcrimeze. 8 vr (D. lacrimi; adesea îcn) A înceta să mai curgă. 9 vr (Pop; d. carne) A se deshidrata excesiv prin prăjire. 10 vtr (D. plante și părți ale lor; pex, d. pajiști, păduri etc.) A-și pierde (cu totul) seva Si: a se pârjoli, a se ofili, a se veșteji. 11 vr (Rar; d. pământ) A rămâne lipsit de vegetație (din cauza lipsei de apă). 12 vr (Înv; d. semințe) A-și pierde puterea de germinare. 13 vr (Reg; d. cereale) A se coace prea tare și a se scutura. 14 vtf (C. i. apa unui râu, a unui lac etc.) A face să dispară (prin evaporare) Si: a seca. 15 vt(a) (Îe) Bea de usucă sau usucă pe unde trece Bea foarte mult. 16 vt (C. i. alimente, nutreț etc.) A deshidrata pentru conservare. 17 vr (Fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A-și pierde vlaga (din cauza unei boli, a unei suferințe etc.). 18 vr (Pex; fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A se chinui (7). 19 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A-și pierde puterea vitală. 20 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A se atrofia (1). 21 vr (Fig; d. inimă, suflet) A-și pierde sensibilitatea, căldura. 22 vt (Fig) A face să nu mai existe Si: a distruge (1), a nimici, a prăpădi. 23 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) A bate pe cineva foarte tare Si: bătaie. 24 vt (Îe) L-a bătut de la ~t la mațe Se spune despre cineva care a fost bătut foarte tare. 25 vt (Fam; fig) A face pe cineva să cheltuiască mult Si: a ruina, a sărăci. 26 vt (Fam) A aduce cuiva nenoroc la jocul de cărți. 27 vt (Fam) A face pe cineva să piardă mulți bani, șezându-i alături. 28 vr (Fam; fig) A suferi lipsuri, privațiuni. 29 vr (Fam; fig) A duce o viață grea. 30 vr (Înv; îe) A se ~ de foame A avea o puternică senzație de foame Si: a flămânzi (2). 31 vt (Îe) A ~ zilele (cuiva) A face (cuiva) viața grea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
usci sfp vz huște
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ușce sfp vz huște
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ușci sfp vz huște
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ HUȘTE sf. pl. Mold. Bucov. 🍽 Tărîțele ce rămîn în fundul putinei cu borș, după ce s’a învechit: ca să se înăcrească mai de grabă, se pun și puține ~ din borșul cel vechiu sau puțin aluat dospit (VOR.) [rut. hušta „drojdii”].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
USCA (usuc, ❍usc) I. vb. tr. 1 A scoate toată umezeala, a face uscat: vîntul a uscat rufele; vîntul cel pălitoriu uscă vițele ei (BIBL.); Am o rochiță: O spăl în foc Și-o usuc în apă (GOR.), ghicitoare despre „ceară”; (P): ce, am uscat cămășile pe un gard? (ZNN.), se zice cuiva care își permite prea multe familiarități; a-și ~ lacrămile, a înceta de a mai plînge ¶ 2 A seca (vorb. de ape curgătoare sau stătătoare): au uscat Domnul Dumnezeu marea Roșie de către fața voastră (BIBL.) ¶ 3 Ⓕ A face să slăbească, să lîncezească, a istovi, a lua toată vlaga: acea crudă suferință care usucă pe om fără de a-l omorî (BĂLC.); n-au fost în stare să-i potolească dorul părinților care-l usca pe de-a’ntregul (ISP.); F a aduce cuiva nenoroc la joc, a-l face să piardă șezînd lîngă dînsul (superstiție de jucător:) mai scoală-te, neiculiță, că m’ai uscat! (BR.-VN.). II. vb. refl. 1 A deveni uscat, a-și pierde toată umezeala: rufele s’au uscat la soare, la vînt; ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi (CRG.); mai toți pomii din grădină se uscară în cîteva zile (ISP.); zilele mele ca umbra se plecară și ca fînul m’am uscat (DOS.); Ⓕ: a fost apucat-o o sete ca aceea că i se usca și limba în gură (SB.); striga în gura mare că se usucă de sete (CRG.) ¶ 2 A rămînea uscat, fără apă, a seca: să uscă pîrăul, căci nu s’au făcut ploaie pre pămînt (BIBL.) ¶ 3 Ⓕ A lîncezi, a se slei, a se topi, a se prăpădi, a se istovi, a-și pierde toată vlaga: a se ~ de dorul cuiva; a se ~ de-a’n-picioarele [lat. exsucare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
USCAT I. adj. p. USCA. 1 Lipsit de umezeală: pămînt ~; rufe ~e; lemne, frunze, flori ~e; e bun de spînzurat de o cracă ~ă, că e păcat să strici una verde pentru el (ZNN.); timp rece și ~; (P): (a vorbi, a îndruga) verzi și ~e, vorbe goale, fleacuri, minciuni; (P): pe lîngă lemnul ~, arde și cel verde, pe lîngă cele bune, pot găsi întrebuințare și cele proaste ¶ 2 Ce nu mai e proaspăt, ce s’a întărit cu timpul: mămăligă, pîine, coajă ~ă; cît pentru legumă, avea niște cîrnați uscați, de proaspeți ce erau (ISP.) ¶ 3 Ce s’a lăsat să se usuce: poame, prune ~e ¶ 4 Sec, lipsit de apă: pîrău ~ ¶ 5 Care nu e ud, jilav, acoperit de apă, unsuros sau gras: a avea gura, limba ~ă; cu buzele ~e; piele ~; ochi uscați, cari nu sînt udați de lacrămi ¶ 6 Slab: o vită ~; picioare ~e; o față ~ă; Babă slabă și ~ă Și de Dumnezeu uitată (PAMF.). II. sbst. Faptul de a usca: ~ul rufelor, lemnelor, prunelor. III. sbst. Pămîntul (în opoz. cu marea, rîul): și chemă Dumnezeu ~ul pămînt și strinsul apelor chemă mare (PAL.); se coborî la ~ și voi să intre în cetate (ISP.); îndată ce am pus piciorul pe ~, am fost încunjurat de mulțime (I.-GH.); scutură numai brîul peste apă și se va face o punte, de-i trece peste ea ca pe ~ (RET.); a se sbate ca peștele pe ~.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
USCĂTOR adj. verb. USCA. Care usucă.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
USCA, usuc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ♦ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
HUȘTE s. f. pl. (Reg.) Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia; drojdie de borș. – Din ucr. husca.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HUȘTE s. f. pl. (Mold.) Tărîțele care rămîn în fundul putinei de borș, după ce acesta s-a înăcrit; plămădeala borșului. Ea-mi dă borș nestrecurat, Tot cu huște-amestecat. MARIAN, S. 78.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
USCA, usuc, vb. I. 1. Tranz. A scoate umezeala din sau de pe ceva (printr-un procedeu mecanic sau prin expunere la soare, la vînt, la foc etc.); a zbici, a zvînta. Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351. Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114. Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353. ◊ Refl. Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255. Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62. Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35. (Expr.) A se usca (sau a i se usca cuiva) gura (sau gîtul) de sete, se spune cînd cineva are o senzație puternică de sete, de căldură etc. Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242. ◊ Intranz. (În expr.) Bea de usucă = bea foarte mult. (Rar, într-o construcție tranzitivă) Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai verse lacrimi; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ Tranz. Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162. Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, carne, pește etc. (pentru a le putea conserva mai multă vreme). 3. Refl. (Despre plante, p. ext. despre locul unde cresc) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7. Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56. Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38. ◊ Fig. Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197. 4. Refl. (Despre ființe) A-și pierde vlaga, a slăbi peste măsură (ca urmare a unei stări fizice sau psihice chinuitoare). De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290. Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10. Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84. ◊ (Determinat prin «de dor») Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117. Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706. ◊ Tranz. fact. La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16. Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia, a se închirci. De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118. ◊ Tranz. (Atestat în forma usuca) Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELEANU, Ț. 66. (Fig.) Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23. ◊ Intranz. (Rar) Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65. 6. Tranz. fact. Fig. (Rar) A face să cheltuiască mult, a stoarce de bani; a ruina. Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198. – Prez. ind. și: usc (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59). – Variantă; usuca vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
USUCA vb. I. v. usca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HUȘTE f. pl. pop. Tărâțe depuse la fundul vasului după înăcrirea borșului umplut. /<ucr. hušța
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE USCA mă usuc intranz. 1) A rămâne fără apă sau umezeală. Pământul se usucă. Rufele s-au uscat. ◊ A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plânge. A i ~ cuiva gura (sau limba, gâtul) a avea o senzație puternică de sete. 2) (despre vegetație) A-și pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre ființe) A slăbi tare (din cauza unei suferințe fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A USCA usuc tranz. A face să se usuce; a seca; a asana. ◊ Bea de usucă face abuz de băuturi alcoolice. /<lat. exsucare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
huște f. pl. Mold. drojdii rămase din borș. [Rut. GUȘČA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uscà v. 1. a (se) face uscat; 2. fig. a lâncezi: a se usca de dor. [Lat. EXSUCARE (din SUCUS)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
húște și huștĭ (est) și hușce și hușcĭ (sud) f. pl. (rut. gústa, d. vsl. gonšta, drojdie, gonštŭ, des, bg. gystina, sîrb. gustina, drojdie). Plămădeala borșuluĭ, compusă din tărîță de grîŭ saŭ și de secară. V. hoștină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
usc, V. usuc 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) usúc (est) și usc (vest), a uscá v. tr. (lat. ex-súco, -sucáre, a stoarce, d. sucus, suc; it. asciugare, pv. asugar, fr. essuyer, cat. aixugar, sp. enj-, pg. enx-. Usc s’a format din uscăm. Se conj. usuc, usucĭ, usucă; să usuce saŭ usc, uștĭ, uscă; să uște, ĭar în colo, uscăm ș. a. Cp. cu mănînc). Scot umezeala: soarele și vîntu usucă drumurile. V. refl. Mor (vorbind de plante): copacu s’a uscat. Fig. Mă consum de boală, de întristare, de dor: se usca pe picĭoare săracu! V. sec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
huște (reg.) s. f. pl.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
usca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usuc, 2 sg. usuci, 3 usucă; conj. prez. 1 sg. să usuc, 3 să usuce; imper. 2 sg. afirm. usucă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
usuc (rar) s. n., pl. usucuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
huște (reg.) s. f. pl.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
usca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usuc, 2 sg. usuci, 3 usucă, 1 pl. uscăm; conj. prez. 3 să usuce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
huște s. f. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
usca vb., ind. prez. 1 sg. usuc, 2 sg. usuci, 3 sg. și pl. usucă, 1 pl. uscăm; conj. prez. 3 sg. și pl. usuce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
usca (ind. prez. 1 sg. usuc)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
usuc, usuci 2, usucă 3, uscăm 1 pl., uscați 2 pl., usucă 3 pl., usuce 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
usca (usć, -at), vb. – 1. A (se) zbici, (se) zvînta. – 2. A se răscoace, a se deshidrata. – 3. A se ofili, a se veșteji. – Var. prezent usc. Mr. usîc, (u)suc, uscare, megl. usc, istr. uscu. Lat. *ustĭcāre, de la ustum, cf. lat. ustūra, lat. Ustica „înălțime în țara sabinilor”, calabr. uscare „a arde”. Semantismul nu face dificultăți, deoarece urere însemna atît „a arde” cît și „a usca”. Rezultatul normal, *ustca, a pierdut pe t interconsonantic; usuc este formă modernă, explicată greșit. Der. din lat. *exsūcāre „a usca” (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Meyer, Alb. St., IV, 89; Crețu 379; Pușcariu 1841; REW 3073), sau din tc. husk (Roesler 604) apare ca mai puțin probabilă. – Der. uscăcios (var. uscățiv), adj. (fără umezeală, slab, uscat); uscăciune, s. f. (însușirea de a fi uscat; secetă); uscat, s. n. (acțiunea de a usca; pămînt tare, pămînt); uscător, adj. (care usucă); uscătură, s. f. (mîncare uscată; creangă uscată); uscățele, s. f. pl. (crenuscate, găteje, prăjituri copate în ulei).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a usca în bătaie expr. a bate rău de tot.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a usca leșia expr. (intl.) a pleca, a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
usca, usuc v. t. 1. a stoarce (pe cineva) de bani 2. a bea foarte mult
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
USCA vb. v. atrofia, calici, degenera, ruina, sărăci, scăpăta, seca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
USCA vb. 1. a se zbici, a se zvânta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. v. deshidrata. 3. v. ofili. 4. a se împietri, a se întări, a se învârtoșa. (Pâinea veche s-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
USCA vb. 1. a se zbici, a se zvînta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. a deshidrata. (A ~ legume.) 3. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
usca vb. v. ATROFIA. CALICI. DEGENERA. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SECA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
A usca ≠ a uda, a umezi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) usca ≠ a (se) jilăvi, a (se) umezi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Proverbe și cimilituri
Vița de la rădăcină se taie, cînd de tot se usucă.
(Adică cele rele din rădăcină trebuie să se desrădăcineze.)
- sursa: Golescu (manuscris-1840;(re)publicat-1973)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| substantiv feminin (F168) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT12) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT16) Surse flexiune: DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
huște, huștesubstantiv feminin plural
- 1. Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia; drojdie de borș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ea-mi dă borș nestrecurat, Tot cu huște-amestecat. MARIAN, S. 78. DLRLC
-
etimologie:
- husca DEX '98 DEX '09
usca, usucverb
- 1. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. DEX '09 DEX '98
- Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351. DLRLC
- Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114. DLRLC
- Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353. DLRLC
- Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255. DLRLC
- Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62. DLRLC
- Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. DLRLC
- El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35. DLRLC
- 1.1. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277. DLRLC
- Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162. DLRLC
- Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112. DLRLC
-
- A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242. DLRLC
-
- Bea de usucă = bea foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331. DLRLC
-
-
- 2. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deshidrata
- 3. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: slăbi
- De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290. DLRLC
- Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10. DLRLC
- Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84. DLRLC
- 3.1. A (se) chinui, a (se) consuma. DEX '09 DEX '98
- Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117. DLRLC
- Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706. DLRLC
- La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16. DLRLC
- Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8. DLRLC
-
- 3.2. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118. DLRLC
- Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELEANU, Ț. 66. DLRLC
- Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23. DLRLC
- Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65. DLRLC
-
-
- 4. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7. DLRLC
- Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56. DLRLC
- Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38. DLRLC
- Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197. DLRLC
-
-
- Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198. DLRLC
-
- 6. A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- exsucare DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.