2 intrări
12 definiții
- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
URUITURĂ s. f. v. huruitură.
URUITURĂ s. f. v. huruitură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
URUITURĂ s. f. v. huruitură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uruitură sf vz huruitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HURUITURĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitură s. f.] – Hurui + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HURUITURĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitură s. f.] – Hurui + suf. -tură.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
huruitură sf [At: DELAVRANCEA, S. 168 / V: ur~ / P: ~ru-i~ / Pl: ~ri / E: hurui1 + -tură] 1-5 Huruire (1-5). 6 Dărâmare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HURUIT1, URUIT1 sbst., HURUITURĂ, URUITURĂ (pl. -turi) sf. Sgomotul făcut de roțile trăsurilor pe caldarîm, de ale vagoanelor pe șine, sau de pietrele ce se rostogolesc lovindu-se unele de altele: huruitul roatelor ... răsună clar și prelung (IRG.); s’a auzit uruitul și fluieratul unui tren (BR.-VN.); nu se mai auzea uruitul trăsurilor pe bolovanii uliței (GRL.); se aud huruituri de roate (LUNG.); uruitura și gălăgia speriau păsările crîngurile (DLVR.) [(h)urui1].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
HURUITURĂ 👉 HURUIT.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
HURUITURĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie. Se auziră de dincolo de ulucile care mai rămăseseră în picioare strigăte și huruituri de trăsură. CAMIL PETRESCU, O. II 695. (În forma uruitură) Un fulger cît un balaur se zvîrcoli în sînul norilor... ș-o uruitură se prelungi în depărtare. DELAVRANCEA, S. 168. – Pronunțat: -ru-i-. – Variantă: uruitură s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
huruitură (rar) (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art. huruiturii; pl. huruituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
huruitură (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. huruiturii; pl. huruituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
huruitură s. f. (sil. -ru-i-), g.-d. art. huruiturii; pl. huruituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
HURUITURĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HURUITURĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: hu-ru-i-tu-ră
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
huruitură, huruiturisubstantiv feminin
- sinonime: hurduitură huruială huruit
- Se auziră de dincolo de ulucile care mai rămăseseră în picioare strigăte și huruituri de trăsură. CAMIL PETRESCU, O. II 695. DLRLC
- Un fulger cît un balaur se zvîrcoli în sînul norilor... ș-o uruitură se prelungi în depărtare. DELAVRANCEA, S. 168. DLRLC
-
etimologie:
- Hurui + -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.