3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A face ca o acțiune să se săvârșească mai repede; a accelera, a grăbi. – Din urgent.

urgenta vt [At: GHETIE, R. M. / V: (înv) urgita / Pzi: ~tez / E: urgent] A grăbi (6).

URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent.

URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. (Cu privire la lucrări) A face să fie, să se întîmple, să se săvîrșească mai repede; a accelera, a grăbi. Cînd iarna bate la ușă, trebuie urgentate măsurile în vederea pregătirii întreprinderilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795.

URGENTÁ vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent].

URGENTÁ vb. tr. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent)

A URGENTÁ ~éz tranz. (acțiuni, procese) A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent

URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a ajunge mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.

URGÉNȚĂ, urgențe, s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. ◊ Loc. adv. De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din fr. urgence.

URGÉNȚĂ, urgențe, s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. ◊ Loc. adv. De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din fr. urgence.

urgent, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) urgint a, urginte ai / Pl: ~nți, ~e / E: fr urgent, lat urgens, -ntis] 1-2 a, av Fără amânare Si: grabnic (1, 14), presant. 3 a (Spc; d. telegrame) Expediat cu prioritate (în schimbul unei taxe speciale) pentru a sosi mai repede.

urgență sf [At: BUCOVINA (1849), 103 /16 / V: (înv) ~gin~ / Pl: ~țe / E: fr urgence] 1 Însușirea a ceea ce este urgent (1). 2 Situație necesitând o rezolvare urgentă. 3 Necesitate de a rezolva imediat o problemă. 4 (Îlav) De ~ Repede. 5 (Îla) De ~ Urgent (1). 6 Caz de boală care necesită o intervenție, o rezolvare urgentă. 7 Accident care impune o intervenție urgentă.

URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.

URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. Care necesită o rezolvare imediată; care nu suferă amînare; grabnic. Îmi spunea că treburi foarte urgente îl cheamă la București. DUMITRIU, B. F. 39. Mi-a spus că se duce acolo să vadă dacă se execută o comandă urgentă. DEMETRIUS, C. 39. ◊ (Adverbial) Numaidecît două telegrame... îl chemau la București urgent. BASSARABESCU, S. N. 14. ♦ (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere (în schimbul unei taxe speciale), pentru a sosi mai repede. În cît timp ajunge la Focșani o telegramă urgentă oficială? POPA, V. 195.

URGÉNȚĂ s. f. Necesitate de rezolvare imediată, repeziciune în soluționarea unei probleme. ◊ Loc. adv. De urgență = fără întîrziere, imediat, repede. Vă rog să binevoiți a-mi da drumul d-aici de urgență. CARAGIALE, O. I 71. Referindu-ne la adresa noastră din luna trecută... asupra necesității de lemne pe care o simte școala, vă rugăm ca de urgență să binevoiți a ne trimite cantitatea prevăzută. id. ib. II 113.

URGÉNT, -Ă adj. Care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ♦ (Despre telegrame) Care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. [< fr. urgent, it. urgente, cf. lat. urgens < urgere – a grăbi].

URGÉNȚĂ s.f. Grabă în a rezolva ceva care nu suferă amânare; însușirea, caracterul a ceea ce este urgent. ♦ De urgență = imediat, fără întârziere. [< fr. urgence, it. urgenza].

URGÉNT, -Ă adj. care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ◊ (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. (< fr. urgent, lat. urgens)

URGÉNȚĂ s. f. grabă în a rezolva ceva care nu suferă amânare; însușirea a ceea ce este urgent. ♦ de ~ = imediat, fără întârziere; stare de ~ = situație care impune aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter politic, militar, economic și social care să-i permită intrarea în război într-un timp foarte scurt. (< fr. urgence)

URGÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care necesită soluționare imediată; fără tărăgănare; grabnic. Chestiune ~tă. A pleca ~.Telegramă ~tă telegramă care ajunge la destinație în cel mai scurt timp. /<fr. urgent, lat. urgens, ~tis

URGÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter urgent. ~a deciziei. 2) Necesitate urgentă; situație urgentă. Măsuri de ~.De ~ cât mai repede; fără întârziere. [G.-D. urgenței] /<fr. urgence

arată toate definițiile

Intrare: urgenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urgenta
  • urgentare
  • urgentat
  • urgentatu‑
  • urgentând
  • urgentându‑
singular plural
  • urgentea
  • urgentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urgentez
(să)
  • urgentez
  • urgentam
  • urgentai
  • urgentasem
a II-a (tu)
  • urgentezi
(să)
  • urgentezi
  • urgentai
  • urgentași
  • urgentaseși
a III-a (el, ea)
  • urgentea
(să)
  • urgenteze
  • urgenta
  • urgentă
  • urgentase
plural I (noi)
  • urgentăm
(să)
  • urgentăm
  • urgentam
  • urgentarăm
  • urgentaserăm
  • urgentasem
a II-a (voi)
  • urgentați
(să)
  • urgentați
  • urgentați
  • urgentarăți
  • urgentaserăți
  • urgentaseți
a III-a (ei, ele)
  • urgentea
(să)
  • urgenteze
  • urgentau
  • urgenta
  • urgentaseră
Intrare: urgent
urgent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urgent
  • urgentul
  • urgentu‑
  • urgentă
  • urgenta
plural
  • urgenți
  • urgenții
  • urgente
  • urgentele
genitiv-dativ singular
  • urgent
  • urgentului
  • urgente
  • urgentei
plural
  • urgenți
  • urgenților
  • urgente
  • urgentelor
vocativ singular
plural
Intrare: urgență
urgență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urgență
  • urgența
plural
  • urgențe
  • urgențele
genitiv-dativ singular
  • urgențe
  • urgenței
plural
  • urgențe
  • urgențelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urgenta

  • 1. A face ca o acțiune să se săvârșească mai repede.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: accelera grăbi attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd iarna bate la ușă, trebuie urgentate măsurile în vederea pregătirii întreprinderilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • urgent
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

urgent

  • 1. adesea adverbial Care necesită o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: grabnic presant attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îmi spunea că treburi foarte urgente îl cheamă la București. DUMITRIU, B. F. 39.
      surse: DLRLC
    • Mi-a spus că se duce acolo să vadă dacă se execută o comandă urgentă. DEMETRIUS, C. 39.
      surse: DLRLC
    • Numaidecît două telegrame... îl chemau la București urgent. BASSARABESCU, S. N. 14.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a ajunge mai repede.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • În cît timp ajunge la Focșani o telegramă urgentă oficială? POPA, V. 195.
        surse: DLRLC

etimologie:

urgență

  • 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. locuțiune adverbială Fără întârziere.
      exemple
      • Vă rog să binevoiți a-mi da drumul d-aici de urgență. CARAGIALE, O. I 71.
        surse: DLRLC
      • Referindu-ne la adresa noastră din luna trecută... asupra necesității de lemne pe care o simte școala, vă rugăm ca de urgență să binevoiți a ne trimite cantitatea prevăzută. CARAGIALE, O. II 113.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Stare de urgență = situație care impune aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter politic, militar, economic și social care să-i permită intrarea în război într-un timp foarte scurt.
      surse: MDN '00

etimologie: