3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urbi v vz orbi

ÚRBE s. f. (Fam.) Oraș. – Din lat. urbs, -is.

urbe sf [At: HELIADE, O. I, 382 / V: (îvr) ~bă, (rar) ~bie (Pl: ~ii) / Pl: ~ / E: lat urbs, -is, it urbe] (Liv; asr) Oraș (1).

ÚRBE s. f. (Livr. și fam.) Oraș. – Din lat. urbs, -is.

ÚRBE s. f. (Astăzi de obicei ironic) Oraș. Capturați de smîrcurile neînsemnatei urbi de la marginea țării, renunțaseră osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10. Directoarea școalei nr. 1 de fete din acea urbe se plînge că... nu-i liberează lemnele necesare pentru încălzit. CARAGIALE, O. II 117. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur’ a ei spume... Jos la poarta urbei mîndre a ei sunete se frîng. EMINESCU, O. IV 118.

ÚRBE s.f. (Liv.; fam.) Oraș. [< lat. urbs].

URBI ET ORBI loc. adv. 1. (Bis.) Formulă de adresare a decretelor Vaticanului și a mesajelor papale. 2. (Fig.) Adresat tuturor, din orice loc. [< lat. urbi et orbi – cetății și omenirii].

ÚRBI ET ÓRBI loc. adv. 1. (formulă de adresare a mesajelor papale) în auzul tuturor. 2. (p. ext.) pretutindeni. (< lat. urbi et orbi = cetății /Romei/ și omenirii)

ÚRBE ~ f. 1) fam. Localitate de proporții mari, fiind centru administrativ, industrial, comercial, cultural și politic; oraș. 2) Populație a unei astfel de localități. /<lat. urbs, ~is

urbe f. oraș (ca termen administrativ): urbea Ploiești.

Urbea-Mare f. alt nume dat orașului Oradea-Mare.

*úrbe f. (lat. urbs, urbis, oraș, în special Roma). Rar. Oraș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

úrbe (înv., fam.) s. f., g.-d. art. úrbei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

úrbe (-bi), s. f. – Oraș. Lat. urbem (sec. XIX). Înv., are un sens puțin ridicol, datorită folosirii lui de către Caragiale. – Der. urban, adj., din fr. urbain; urbanitate, s. f., din fr. urbanité; urbar(iu), s. n. (cadastru), înv., în Trans. din germ. Urbarium; urbarial, adj. (de cadastru).

Intrare: urbi
urbi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: urbe
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: IVO-III, DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urbe
  • urbea
plural
  • urbi
  • urbile
genitiv-dativ singular
  • urbi
  • urbii
plural
  • urbi
  • urbilor
vocativ singular
plural
Intrare: urbi et orbi
urbi et orbi locuțiune adverbială
compus
  • urbi et orbi

urbe

  • 1. familiar Localitate de proporții mari, fiind centru administrativ, industrial, comercial, cultural și politic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: oraș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Capturați de smîrcurile neînsemnatei urbi de la marginea țării, renunțaseră osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10.
      surse: DLRLC
    • Directoarea școalei nr. 1 de fete din acea urbe se plînge că... nu-i liberează lemnele necesare pentru încălzit. CARAGIALE, O. II 117.
      surse: DLRLC
    • Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur' a ei spume... Jos la poarta urbei mîndre a ei sunete se frîng. EMINESCU, O. IV 118.
      surse: DLRLC
  • 2. Populație a unei astfel de localități.
    surse: NODEX

etimologie:

urbi et orbi

  • 1. (termen) bisericesc Formulă de adresare a decretelor Vaticanului și a mesajelor papale.
    surse: DN
  • 2. figurat Adresat tuturor, din orice loc.
    surse: DN

etimologie:

  • limba latină urbi et orbi – cetății și omenirii.
    surse: DN