opțiuni
  • info
9 definiții pentru urătoare

Explicative DEX

URĂTOR, -OARE, urători, -oare, s. m. și f. Colindător (care urează). – Ura2 + suf. -ător.

URĂTOR, -OARE, urători, -oare, s. m. și f. Colindător (care urează). – Ura2 + suf. -ător.

urător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 16776 / V: (reg) urezetor sm / Pl: ~i, ~oare / E: ura2 + -ător] 1 sm (Înv) Persoană care are talentul de a vorbi frumos în public Si: orator. 2 sm (Înv; pex) Avocat (1). 3 a (Îvr) Care exprimă dorința de a se împlini ceva. 4 sm Persoană care urează2 (11) cu prilejul sărbătorilor de iarnă Si: colindător (1). 5 sf (Reg) Urare (2) tradițională de Anul Nou, făcută de flăcăii care umblă cu plugușorul Si: plugușor. 6 sm (Reg) Tânăr care rostește orații la nuntă Si: colăcer.

URĂTOR sm. Cel ce umblă cu uratul (de Sf. Vasile), colindător: la ferestre prinseră să vie ~ii cu buhaiul (GRL.) [ura2].

URĂTOR, -OARE, urători, -oare, s. m. și f. Cel care colindă (în grup cu alții) de la casă la casă în ajunul anului nou (și recită «plugușorul»). V. colindător. Era un vuiet de tobe, de buhaie, de clopote, de credeai că se dărîmă păreții cînd începeau urătorii. SADOVEANU, O. I 398. Urătorii conteniseră; la fereastră tremura numai vîntul iernii; cele din urmă clipe ale anului vechi se scurgeau domol. id. ib. III 253. Prin orașe răsfățate, Prin bordeie și prin sate, Sara, după asfințit, Urătorii au pornit. BELDICEANU, P. 66. ◊ (Adjectival) Fig. Buhaiul urător în ajunul anului nou. RUSSO, S. 22. ♦ Persoană care face o orație de nuntă.

Ortografice DOOM

urătoare s. f., g.-d. art. urătoarei; pl. urătoare

urătoare s. f., g.-d. art. urătoarei; pl. urătoare

urătoare s. f., g.-d. art. urătoarei; pl. urătoare

Sinonime

URĂTOR s. v. colindător.

URĂTOR s. colindător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul nou.)

Intrare: urătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urătoare
  • urătoarea
plural
  • urătoare
  • urătoarele
genitiv-dativ singular
  • urătoare
  • urătoarei
plural
  • urătoare
  • urătoarelor
vocativ singular
  • urătoare
  • urătoareo
plural
  • urătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urător, urătorisubstantiv masculin
urătoare, urătoaresubstantiv feminin

  • 1. Colindător (care urează). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: colindreț colindător hăitor pițărău
    • format_quote Era un vuiet de tobe, de buhaie, de clopote, de credeai că se dărîmă păreții cînd începeau urătorii. SADOVEANU, O. I 398. DLRLC
    • format_quote Urătorii conteniseră; la fereastră tremura numai vîntul iernii; cele din urmă clipe ale anului vechi se scurgeau domol. SADOVEANU, O. III 253. DLRLC
    • format_quote Prin orașe răsfățate, Prin bordeie și prin sate, Sara, după asfințit, Urătorii au pornit. BELDICEANU, P. 66. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival figurat Buhaiul urător în ajunul anului nou. RUSSO, S. 22. DLRLC
    • 1.1. Persoană care face o orație de nuntă. DLRLC
etimologie:
  • Ura + -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.