13 definiții pentru universalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis.

UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis.

universalitate sf [At: VALIAN, V. / Pl: ? / E: fr universalité, lat universalitas, -atis] Ansamblul lucrurilor sau al ființelor aflate în discuție Si: totalitate, (îvr) universitate2. 2-9 Însușirea de a fi universal (2-3, 7-9,10,14-15) Si: universalism (1-6).

UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este universal, general, comun. 2. Totalitate, generalitate. Dar natura, în universalitatea ei, nu este decît o manifestațiune pentru noi a vieții noastre. MACEDONSKI, O. IV 131.

UNIVERSALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este universal. 2. Totalitate, generalitate; universalism (1) [în DN]. 3. (Jur.) Principiu de drept internațional în virtutea căruia, în afară de membrii fondatori, pot și trebuie să devină membri ai unei organizații internaționale toate statele care-i acceptă statutul și sunt dispuse să îndeplinească aceste obligații. [Cf. fr. universalité, lat. universalitas].

UNIVERSALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplică fără nici o discriminare și în mod egal în toate statele. ◊ caracterul unei organizații internaționale de a fi deschisă tuturor statelor lumii care-i acceptă statutul. (< fr. universalité, lat. universalitas)

UNIVERSALITÁTE f. Caracter universal. /<fr. universalité, lat. universalitas, ~atis

universalitate f. 1. ceea ce coprinde diferite specii: universalitatea ființelor; 2. totalitate: universalitatea bunurilor; 3. caracterul celor universale: universalitatea unui principiu.

*universalitáte f. (mlat. universálitas, -átis). Caracteru de a fi universal: universalitatea unuĭ principiu. Generalitate, totalitate: universalitatea ființelor, averiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

universalitáte s. f., g.-d. art. universalitắții

universalitáte s. f., g.-d. art. universalității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNIVERSALITÁTE s. 1. v. generalitate. 2. universalism. (~ preocupărilor sale.) 3. (JUR.) totalitate. (Lasă cuiva prin testament ~ bunurilor sale.)

UNIVERSALITATE s. 1. generalitate. (~ unui concept.) 2. universalism. (~ preocupărilor sale.) 3. (JUR.) totalitate. (Lasă cuiva prin testament ~ bunurilor sale.)

Universalitate ≠ particularitate

Intrare: universalitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • universalitate
  • universalitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • universalități
  • universalității
plural
vocativ singular
plural

universalitate

  • 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: comun general (adj.) universalism antonime: particularitate
  • exemple
    • Dar natura, în universalitatea ei, nu este decît o manifestațiune pentru noi a vieții noastre. MACEDONSKI, O. IV 131.
      surse: DLRLC
  • 3. științe juridice Principiu de drept internațional în virtutea căruia, în afară de membrii fondatori, pot și trebuie să devină membri ai unei organizații internaționale toate statele care-i acceptă statutul și sunt dispuse să îndeplinească aceste obligații.
    surse: DN

etimologie: