generalitate sf [At: GHEREA, ST. CR. III 320 / Pl: ~tăți / E: fr généralité, lat generalitas, -atis] 1 Caracterul sau însușirea a ceea ce este general². 2 (Lpl) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. 3 (Lpl) Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. 4 (Mat) Numărul maxim al elementelor dintr-o mulțime.

GENERALITATE, generalități, s. f. 1. Calitate a ceea ce este general. 2. (La pl.) Idei generale.

GENERALITATE s.f. 1. Calitate, natură a ceea ce este general. 2. (La pl.) Idei cu caracter general. [Cf. fr. généralité].

GENERALITATE s. f. 1. calitate, natură a ceea ce este general. 2. (pl.) idei cu caracter general. (< fr. généralité, lat. generalitas)

GENERALITATE ~ăți f. 1) Caracter general. 2) la pl. Idei cu caracter general; noțiuni generale. /<fr. généralité, lat. generalitas, ~atis

generalitate f. 1. cel mai mare număr; 2. caracterul celui general; 3. pl. lucruri vagi: a spune generalități.

*generalitáte f. (lat. generálitas, -átis). Calitatea lucrurilor generale. Cel maĭ mare număr: generalitatea cazurilor. În Francia, în ainte de 1789, diviziune financiară care cuprindea jurisdicțiunea unuĭ bĭuroŭ de casierie superioară. Pl. Lucrurĭ generale fără raport direct cu subĭectu: a vorbi generalitățĭ.

generalitate s. f., g.-d. art. generalității; pl. generalități (dar: Generalitate (guvernământ regional în Spania) s. propriu f.)

generalitate s. f., g.-d. art. generalității; pl. generalități

generalitate s. f., g.-d. art. generalității; pl. generalități

GENERALITATE s. universalitate. (~ unui concept.)

GENERALITATE s. universalitate.

Generalitate ≠ singularitate