3 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3.

unit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (Trs) on~ a / Pl: ~iți, ~e / E: uni3] 1 a (Cu referire la obiecte, teritorii etc. sau acțiuni, idei etc. atribuite mai multor persoane) Legat de altul Si: îmbinat, împreunat, reunit. 2 a Unitar (1). 3 a (Rar; d. terenuri, porțiuni de teren etc.) Aflat alături de ceva. 4 a (D. mai multe persoane, ființe, grupuri sociale) Solidar. 5-6 a (D. bărbat și femeie) Căsătoriți (1-2). 7 a Care ține de uniatism. 8-9 smf, a Greco-catolic (1-2). 9 a (Îvr; d. stil) Fără ornamente.

UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparținea unei confesiuni creștine catolice de rit oriental (ortodox); uniat. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni. – V. uni3.

UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Împreunat, îmbinat, reunit. Principatele Unite.Mînele mici și unite pe piept. EMINESCU, N. 11. 2. Care este în raporturi trainice cu cineva, care este de acord, gîndește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar (cu cineva). Îmi place să vă știu uniți împreună, căci aveți amîndoi suflete viteze. ALECSANDRI, T. II 44. 3. (În organizarea mai veche a bisericii din țara noastră; adesea substantivat) (Persoană) care aparținea confesiunii greco-catolice; greco-catolic. Este-un popă d-ăi uniți Și cununa d-ăi fugiți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58.

UNÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A UNI și A SE UNI. 2) (despre colectivități sau despre membrii acestora) Care se caracterizează prin unitate de idei, idealuri comune, acțiuni unanim acceptate. Familie ~ tă. 3) și substantival Care ține de biserica creștină orientală unită cu biserica catolică; uniat. /v. a (se) uni

unit a. și m. 1. împreunat; 2. se zice de Românii greco-catolici din Transilvania, trecuți în 1700 la catolicism, dar conservând unele particularități ale cultului grec (azi în număr de peste 1 milion). Ca și Catolicii, Uniții recunosc pe Papa și admit purgatoriul, dar serviciul divin se face în limba română (nu în cea latină) și formele-i exterioare sunt conforme ritului ortodox.

unít, -ă adj. Împreunat, făcut una. Aliat. Care recunoaște autoritatea papeĭ, vorbind de o parte din Româniĭ din Ardeal. Subst. Român care recunoaște autoritatea papeĭ. – Unițiĭ s’aŭ unit cu Roma la 1700 și-s astăzĭ peste 1.000.000. Eĭ admit purgatoriu, dar îșĭ păstrează formele exterioare ale cultuluĭ ca și la ortodocșĭ și oficiază tot pe românește (nu și pe latinește).

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).

uni3 [At: ANON. CAR. / Pzi: unesc / E: ml unire] 1-2 vtrr A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma o unitate. 3-4 vtrr A (se) lega unul de altul (spre a forma un tot, un întreg). 5-6 vtrr A (se) contopi într-un singur tot Si: a (se) unifica (6). 7 vt (Îvr) A aduna la un loc Si: a întruni. 8-9 vtr (Rar) A (se) adăuga (3-4). 10 vrr A încheia o înțelegere, o alianță în vederea unui scop comun Si: a se alia (1). 11 vrr (Pex) A se pune de acord Si: a se învoi. 12 vrr (Pex) A se ralia la.. .Si: a adera (2). 13 vr (Reg; îe) A se ~ din preț A ajunge la învoială Si: a se înțelege. 14 vr (Înv) A avea însușiri comune Si: a se potrivi. 15-16 vtrr A (se) lega prin căsătorie Si: a (se) căsători (1-2), (pop) a (se) însoți. 17 vrr (Pop) A se împreuna sexual.

UNÍ2, unesc, vb. IV. Tranz. A crea o unitate sau un întreg, îmbinînd, legînd, împreunînd mai multe elemente. Drumul de fier unește-n zbor Orice popor cu alt popor. ALECSANDRI, T. I 361. Uni subt un singur sceptru provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271. Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc. ALEXANDRESCU, M. 6. ◊ Refl. Fig. Norii cerului se uniseră cu apa oceanului. BART, E. 275. Un suvenir poetic... care se unește cu harpele din stele. ALECSANDRI, P. I 121. ♦ Refl. A-și da mîna, a cădea la înțelegere, a face cauză comună. Dacă te-ai fi unit cu căpiteniile răscoalei... SADOVEANU, O. I 423. Astăzi, de-ar fi Dragomir cu noi, El cu Groza și cu Costea s-ar uni fără-ndoială. DAVILA, V. V. 64. Într-un gînd să ne unim, Pe Harap-Alb să-l slujim. CREANGĂ, P. 255. ♦ Refl. A lua parte la..., a se ralia. Acu mă simt vrednică să mă unesc și eu la giurămîntul vostru. ALECSANDRI, T. II 26. ♦ Fig. A căsători. Moțoc și eu în taină am pus de gînd și-n cale Cu fiica lui, cu Ana, pe Despot să-l unim. ALECSANDRI, T. II 85.

A UNÍ ~ésc tranz. 1) A face să se unească. 2) (drumuri, râuri etc.) A face să aibă legătură. /<lat. unire

A SE UNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbina formând un tot; a se agrega. 2) A încheia o înțelegere; a cădea de acord (în vederea unui scop comun). 3) A se împreuna printr-o înțelegere. /<lat. unire

Columbia f. 1. țară întinsă în America meridională, republică fundată în 1811 de Bolivar și împărțită la 1831 în 3 republice: Statele-Unite ale Columbiei, Equatorul și Venezuela; 2. (Statele-Unite ale Columbiei), odinioară (Noua-Grenada) republică în America de S., la S.-E, de marea Antilelor: 6 mil. loc., coprinzând istmul de Panama, străbătut de lanțul Anzilor, cu cap. Santa Fe-de-Bogota; 3. district federal în Statele-Unite cu cap. Washington: 480.000 loc.

Principatele-Unite n. pl. numele ce luară Muntenia și Moldova după Convențiunea din Paris (1858), când cele două țări fură puse sub suzeranitatea Porții și garanția colectivă a Puterilor europene. Această stare de lucruri dură până în 1862, când țările-surori se întruniră în Principatul României, cu cap. București.

Statele-Unite n. pl. mare republică federativă în America de N., coprinzând 38 de State și 10 teritorii cu o populațiune de 118 mil. loc. (între cari 250.000 Indieni sau Piei-Roșii), cu cap. Washington. Basine huiliere, mine de petrol, aur, argint, fier, aramă, mercuriu; cerealele și bumbacul sunt bogăția țării.

unésc v. tr. (lat. ûnire, it. unire, pv. fr. cat. sp. pg. unir). Împreun, fac să fie unu singur: lacurile aŭ crescut de ploaĭe pînă cînd s’aŭ unit unele cu altele, satu a crescut pînă cînd s’a unit cu orașu. Aliez: s’aŭ unit contra luĭ. Căsătoresc: s’aŭ unit înaintea altaruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte

uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască

uní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 sg. și pl. uneáscă

arată toate definițiile

Intrare: unit
unit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unit
  • unitul
  • unitu‑
  • uni
  • unita
plural
  • uniți
  • uniții
  • unite
  • unitele
genitiv-dativ singular
  • unit
  • unitului
  • unite
  • unitei
plural
  • uniți
  • uniților
  • unite
  • unitelor
vocativ singular
plural
Intrare: Statele-Unite
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • Statele-Unite
genitiv-dativ singular
plural
  • Statelor-Unite
vocativ singular
plural
Intrare: uni (verb)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uni
  • unire
  • unit
  • unitu‑
  • unind
  • unindu‑
singular plural
  • unește
  • uniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • unesc
(să)
  • unesc
  • uneam
  • unii
  • unisem
a II-a (tu)
  • unești
(să)
  • unești
  • uneai
  • uniși
  • uniseși
a III-a (el, ea)
  • unește
(să)
  • unească
  • unea
  • uni
  • unise
plural I (noi)
  • unim
(să)
  • unim
  • uneam
  • unirăm
  • uniserăm
  • unisem
a II-a (voi)
  • uniți
(să)
  • uniți
  • uneați
  • unirăți
  • uniserăți
  • uniseți
a III-a (ei, ele)
  • unesc
(să)
  • unească
  • uneau
  • uni
  • uniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

unit

  • 1. Care formează împreună un tot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: reunit îmbinat împreunat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Principatele Unite.
      surse: DLRLC
    • Mînele mici și unite pe piept. EMINESCU, N. 11.
      surse: DLRLC
  • 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: solidar attach_file un exemplu
    exemple
    • Îmi place să vă știu uniți împreună, căci aveți amîndoi suflete viteze. ALECSANDRI, T. II 44.
      surse: DLRLC
  • 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental.
    exemple
    • Este-un popă d-ăi uniți Și cununa d-ăi fugiți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58.
      surse: DLRLC

etimologie:

uni (verb)

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 5 exemple
    exemple
    • Drumul de fier unește-n zbor Orice popor cu alt popor. ALECSANDRI, T. I 361.
      surse: DLRLC
    • Uni subt un singur sceptru provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271.
      surse: DLRLC
    • Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc. ALEXANDRESCU, M. 6.
      surse: DLRLC
    • figurat Norii cerului se uniseră cu apa oceanului. BART, E. 275.
      surse: DLRLC
    • figurat Un suvenir poetic... care se unește cu harpele din stele. ALECSANDRI, P. I 121.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: conveni învoi înțelege attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dacă te-ai fi unit cu căpiteniile răscoalei... SADOVEANU, O. I 423.
      surse: DLRLC
    • Astăzi, de-ar fi Dragomir cu noi, El cu Groza și cu Costea s-ar uni fără-ndoială. DAVILA, V. V. 64.
      surse: DLRLC
    • Într-un gînd să ne unim, Pe Harap-Alb să-l slujim. CREANGĂ, P. 255.
      surse: DLRLC
    • Acu mă simt vrednică să mă unesc și eu la giurămîntul vostru. ALECSANDRI, T. II 26.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Moțoc și eu în taină am pus de gînd și-n cale Cu fiica lui, cu Ana, pe Despot să-l unim. ALECSANDRI, T. II 85.
      surse: DLRLC

etimologie: