UNIRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni³ și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni³.

unire sf [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 28^v/1 / Pl: ~ri / E: uni³] 1 Contopire într-un singur tot Si: (înv) obștire, (înv) linie¹. 2 Alianță în vederea unui scop comun. 3 (Pex) Acord de idei între persoane Si: (înv) uniciune (2). 4 (Olt; îe) A fi toți la o ~ A fi uniți. 5 (Olt; îe) A fi de ~ A se înțelege unul cu altul. 6 (Olt; îae) A se obișnui unul cu altul. 7 Stabilire a unei legături de căsătorie Si: (pop) însoțire. 8-9 (Îljv) Într-o ~ (sau în ~) (Care este) de comun acord Si: împreună.

UNIRE sf. 1 Faptul de a (se) uni, împreunare: ~a face puterea; ~a unui cuvînt cu altul; trăsură de ~ 👉 TRĂSURĂ2 ¶ 2 ⏲ În spec. Alipirea Munteniei și a Moldovei, în a. 1859, pentru a forma un singur stat: ~a Principatelor se serbează la 24 Ianuarie; să facem sfînta ~, adică înfrățirea dorită de strămoșii noștri (CRG.); Hora Unirii e compusă de Alecsandri ¶¶ C. NEUNIRE.

UNIRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni³.

UNIRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei. Să mai glumim... dar să mergem într-o unire. SADOVEANU, P. M. 132. Să facem sfînta unire, adecă înfrățirea dorită de strămoșii noștri. CREANGĂ, A. 162. Vino să te prinzi cu mine, Și la viață cu unire Și la moarte cu-nfrățire. ALECSANDRI, P. A. 104. Să luminăm poporul, să-l facem să simtă trebuința unirii, dacă vrem să facem o revoluție adevărat democratică. BĂLCESCU, O. I 327. ♦ Căsătorie. Maică-sa e contra unei asemenea uniri, dar copila e gata să urmeze oriunde în lume pe cel pe care îl adoră. SADOVEANU, E. 237.

unire f. 1. acțiunea de a (se) uni; 2. în special, contopirea administrativă a Principatelor Române într’un singur Stat, pus sub suveranitatea Porții și sub garanția colectivă a Puterilor europene (conform Convențiunii din Paris dela 1858).

uníre f. Acțiunea de a saŭ de a se uni. Concordie: a trăi în unire. Uniunea Moldoveĭ cu Țara Românească (1859): hora Uniriĭ.

uni³ [At: ANON. CAR. / Pzi: unesc / E: ml unire] 1-2 vtrr A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma o unitate. 3-4 vtrr A (se) lega unul de altul (spre a forma un tot, un întreg). 5-6 vtrr A (se) contopi într-un singur tot Si: a (se) unifica (6). 7 vt (Îvr) A aduna la un loc Si: a întruni. 8-9 vtr (Rar) A (se) adăuga (3-4). 10 vrr A încheia o înțelegere, o alianță în vederea unui scop comun Si: a se alia (1). 11 vrr (Pex) A se pune de acord Si: a se învoi. 12 vrr (Pex) A se ralia la.. .Si: a adera (2). 13 vr (Reg; îe) A se ~ din preț A ajunge la învoială Si: a se înțelege. 14 vr (Înv) A avea însușiri comune Si: a se potrivi. 15-16 vtrr A (se) lega prin căsătorie Si: a (se) căsători (1-2), (pop) a (se) însoți. 17 vrr (Pop) A se împreuna sexual.

UNI (unesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) aduna unul cu altul, a (se) împreuna, a (se) însoți: ~ bucățile rupte; ~ un cuvînt cu altul; a-și ~ puterile; boierii pe carii i-au trimes el acolo, s’au unit și ei cu ceilalți boieri împreună (MUST.) ; ~ două persoane prin căsătorie; de vrei să ai nume bun, nu te uni cu cei răi (ZNN.); Toat’a apei, a pustiei și a nopții măreție Se unesc să’mbrace mîndru, veche-acea împărăție (EMIN.) ¶ 2 A se învoi: după ce s’au unit din preț (PAMF.) [lat. vulg. *u n ī r e = clas. u n e s c ĕ r e].

UNIT I. adj. p. UNI. 1 Împreunat, adunat laolaltă, alăturat; de acord, în înțelegere deplină: De-a lui maluri sînt ~e cîmpii verzi și țări ferice (EMIN.); boii uniți la pășune, lupul nu-i poate răpune (ZNN.); cît veți trăi bine și veți fi uniți, nime n’a putea să vă facă rău (CRG.) ¶ 2 ⛪ Se zice de Românii greco-orientali din Transilvania, care în a. 1700 s’au unit cu Biserica romano-catolică, recunoscînd autoritatea papei, dar păstrînd mare parte din ritul ortodox. II. sm. ⛪ Român unit.

UNI², unesc, vb. IV. Tranz. A crea o unitate sau un întreg, îmbinînd, legînd, împreunînd mai multe elemente. Drumul de fier unește-n zbor Orice popor cu alt popor. ALECSANDRI, T. I 361. Uni subt un singur sceptru provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271. Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc. ALEXANDRESCU, M. 6. ◊ Refl. Fig. Norii cerului se uniseră cu apa oceanului. BART, E. 275. Un suvenir poetic... care se unește cu harpele din stele. ALECSANDRI, P. I 121. ♦ Refl. A-și da mîna, a cădea la înțelegere, a face cauză comună. Dacă te-ai fi unit cu căpiteniile răscoalei... SADOVEANU, O. I 423. Astăzi, de-ar fi Dragomir cu noi, El cu Groza și cu Costea s-ar uni fără-ndoială. DAVILA, V. V. 64. Într-un gînd să ne unim, Pe Harap-Alb să-l slujim. CREANGĂ, P. 255. ♦ Refl. A lua parte la..., a se ralia. Acu mă simt vrednică să mă unesc și eu la giurămîntul vostru. ALECSANDRI, T. II 26. ♦ Fig. A căsători. Moțoc și eu în taină am pus de gînd și-n cale Cu fiica lui, cu Ana, pe Despot să-l unim. ALECSANDRI, T. II 85.

A UNI ~esc tranz. 1) A face să se unească. 2) (drumuri, râuri etc.) A face să aibă legătură. /<lat. unire

A SE UNI mă ~esc intranz. 1) A se îmbina formând un tot; a se agrega. 2) A încheia o înțelegere; a cădea de acord (în vederea unui scop comun). 3) A se împreuna printr-o înțelegere. /<lat. unire

unì v. a împreuna. [Lat. UNESCERE].

unésc v. tr. (lat. ûnire, it. unire, pv. fr. cat. sp. pg. unir). Împreun, fac să fie unu singur: lacurile aŭ crescut de ploaĭe pînă cînd s’aŭ unit unele cu altele, satu a crescut pînă cînd s’a unit cu orașu. Aliez: s’aŭ unit contra luĭ. Căsătoresc: s’aŭ unit înaintea altaruluĭ.

unire s. f., g.-d. art. unirii; pl. uniri (dar: Marea Unire, Unirea Principatelor s. proprii f.)

unire s. f., g.-d. art. unirii; pl. uniri

unire s. f., g.-d. art. unirii; pl. uniri

uni¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unesc, 3 sg. unește, imperf. 1 uneam; conj. prez. 1 sg. să unesc, 3 să unească

uni² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unesc, imperf. 3 sg. unea; conj. prez. 3 să unească

uni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unesc, imperf. 3 sg. unea; conj. prez. 3 sg. și pl. unească

LINIUȚĂ DE UNIRE ȘI DE DESPĂRȚIRE s. f.: v. cratimă.

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

UNIRE s. 1. v. asamblare. 2. v. îmbinare. 3. îmbinare, prindere. (~ celor două capete ale bârnei.) 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, sudare. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ a unor microorganisme.) 5. v. unificare. 6. v. fuzionare. 7. v. joncțiune. 8. v. căsătorie. 9. îmbinare, împletire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor preocupări.) 10. v. armonie. 11. (înv.) uniciune. (O strânsă ~ exista între ei.)

UNIRE s. 1. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire. (~ elementelor unui sistem.) 2. combinare, combinație, îmbinare, împreunare, îngemănare. (O ~ de elemente.) 3. îmbinare, prindere. (~ celor două capete ale bîrnei.) 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, sudare. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ a unor microorganisme.) 5. reunire, unificare. (~ tuturor provinciilor.) 6. contopire, fuzionare, fuziune. (~ unor organizații.) 7. împreunare, joncțiune. (~ a două unități militare.) 8. căsătorie, (pop.) însoțire, luare. (După ~ lor...) 9. îmbinare, împletire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor preocupări.) 10. acord, armonie, împăciuire, înțelegere, pace, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea între ei.) 11. (înv.) uniciune. (O strînsă ~ exista între ei.)

UNIRE. Subst. Unire, împreunare, îmbinare, combinare, combinație; legătură (fig.), conexiune, conexitate, joncțiune, sudură (fig.); contopire, fuziune, fuzionare; alăturare, alipire, lipire, lipit, adeziune, aderare, raliere; coalizare, alianță, asociere. Colaborare, cooperare. Solidaritate, coeziune (fig.); frăție, frățietate (înv.), prietenie. Adj. Unit, împreunat, îmbinat; conex; alăturat, alipit, lipit; asociat. Solidar; frățesc. Vb. A (se) uni, a (se) reuni, a (se) împreuna, a (se) îmbina, a (se) combina, a (se) suda (fig.), a (se) lega, a conexa, a conecta, a ralia, a joncționa; a (se) contopi, a fuziona; a (se) alătura, a (se) coaliza, a (se) asocia, a (se) alipi, a (se) lipi. A (se) solidariza, a (se) înfrăți, a (se) împrieteni. V. adunare, apropiere, colectivism, grup, legătură, prietenie, relație, sociabilitate, structură, uniune.

UNI vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele într-un tot.) 2. v. asambla. 3. v. îmbina. 4. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bârnelor.) 5. v. agrega. 6. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. v. unifica. 8. v. fuziona. 9. v. asocia. 10. v. coaliza. 11. v. căsători. 12. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)

UNI vb. v. conveni, înțelege, învoi.

uni vb. v. CONVENI. ÎNȚELEGE. ÎNVOI.

UNI vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele într-un tot.) 2. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 3. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna. (A ~ într-un anumit fel piesele.) 4. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bîrnelor.) 5. (TEHN.) a se agrega, a se alipi, a se reuni. (Pulberile se ~ într-o combinație nouă.) 6. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. a (se) reuni, a (se) unifica. (A ~ provinciile într-o singură țară.) 8. a se contopi, a fuziona. (Două partide care se ~.) 9. a se asocia, a se grupa, a se însoți, a se întovărăși, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însîmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) 10. a se căsători, a se lega, (pop.) a se însoți, a se lua. (Cînd s-au ~?) 11. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)

Unire ≠ dezbinare, separare

A (se) uni ≠ a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) separa, a se dezuni