2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni3 și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3.

unire sf [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 28v/1 / Pl: ~ri / E: uni3] 1 Contopire într-un singur tot Si: (înv) obștire, (înv) linie1. 2 Alianță în vederea unui scop comun. 3 (Pex) Acord de idei între persoane Si: (înv) uniciune (2). 4 (Olt; îe) A fi toți la o ~ A fi uniți. 5 (Olt; îe) A fi de ~ A se înțelege unul cu altul. 6 (Olt; îae) A se obișnui unul cu altul. 7 Stabilire a unei legături de căsătorie Si: (pop) însoțire. 8-9 (Îljv) Într-o ~ (sau în ~) (Care este) de comun acord Si: împreună.

UNIRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3.

UNIRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei. Să mai glumim... dar să mergem într-o unire. SADOVEANU, P. M. 132. Să facem sfînta unire, adecă înfrățirea dorită de strămoșii noștri. CREANGĂ, A. 162. Vino să te prinzi cu mine, Și la viață cu unire Și la moarte cu-nfrățire. ALECSANDRI, P. A. 104. Să luminăm poporul, să-l facem să simtă trebuința unirii, dacă vrem să facem o revoluție adevărat democratică. BĂLCESCU, O. I 327. ♦ Căsătorie. Maică-sa e contra unei asemenea uniri, dar copila e gata să urmeze oriunde în lume pe cel pe care îl adoră. SADOVEANU, E. 237.

unire f. 1. acțiunea de a (se) uni; 2. în special, contopirea administrativă a Principatelor Române într’un singur Stat, pus sub suveranitatea Porții și sub garanția colectivă a Puterilor europene (conform Convențiunii din Paris dela 1858).

uníre f. Acțiunea de a saŭ de a se uni. Concordie: a trăi în unire. Uniunea Moldoveĭ cu Țara Românească (1859): hora Uniriĭ.

UNI3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).

UNI3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).

uni3 [At: ANON. CAR. / Pzi: unesc / E: ml unire] 1-2 vtrr A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma o unitate. 3-4 vtrr A (se) lega unul de altul (spre a forma un tot, un întreg). 5-6 vtrr A (se) contopi într-un singur tot Si: a (se) unifica (6). 7 vt (Îvr) A aduna la un loc Si: a întruni. 8-9 vtr (Rar) A (se) adăuga (3-4). 10 vrr A încheia o înțelegere, o alianță în vederea unui scop comun Si: a se alia (1). 11 vrr (Pex) A se pune de acord Si: a se învoi. 12 vrr (Pex) A se ralia la.. .Si: a adera (2). 13 vr (Reg; îe) A se ~ din preț A ajunge la învoială Si: a se înțelege. 14 vr (Înv) A avea însușiri comune Si: a se potrivi. 15-16 vtrr A (se) lega prin căsătorie Si: a (se) căsători (1-2), (pop) a (se) însoți. 17 vrr (Pop) A se împreuna sexual.

UNI2, unesc, vb. IV. Tranz. A crea o unitate sau un întreg, îmbinînd, legînd, împreunînd mai multe elemente. Drumul de fier unește-n zbor Orice popor cu alt popor. ALECSANDRI, T. I 361. Uni subt un singur sceptru provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271. Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc. ALEXANDRESCU, M. 6. ◊ Refl. Fig. Norii cerului se uniseră cu apa oceanului. BART, E. 275. Un suvenir poetic... care se unește cu harpele din stele. ALECSANDRI, P. I 121. ♦ Refl. A-și da mîna, a cădea la înțelegere, a face cauză comună. Dacă te-ai fi unit cu căpiteniile răscoalei... SADOVEANU, O. I 423. Astăzi, de-ar fi Dragomir cu noi, El cu Groza și cu Costea s-ar uni fără-ndoială. DAVILA, V. V. 64. Într-un gînd să ne unim, Pe Harap-Alb să-l slujim. CREANGĂ, P. 255. ♦ Refl. A lua parte la..., a se ralia. Acu mă simt vrednică să mă unesc și eu la giurămîntul vostru. ALECSANDRI, T. II 26. ♦ Fig. A căsători. Moțoc și eu în taină am pus de gînd și-n cale Cu fiica lui, cu Ana, pe Despot să-l unim. ALECSANDRI, T. II 85.

A UNI ~esc tranz. 1) A face să se unească. 2) (drumuri, râuri etc.) A face să aibă legătură. /<lat. unire

A SE UNI mă ~esc intranz. 1) A se îmbina formând un tot; a se agrega. 2) A încheia o înțelegere; a cădea de acord (în vederea unui scop comun). 3) A se împreuna printr-o înțelegere. /<lat. unire

unésc v. tr. (lat. ûnire, it. unire, pv. fr. cat. sp. pg. unir). Împreun, fac să fie unu singur: lacurile aŭ crescut de ploaĭe pînă cînd s’aŭ unit unele cu altele, satu a crescut pînă cînd s’a unit cu orașu. Aliez: s’aŭ unit contra luĭ. Căsătoresc: s’aŭ unit înaintea altaruluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

unire s. f., g.-d. art. unirii; pl. uniri (dar: Marea Unire, Unirea Principatelor s. proprii f.)

unire s. f., g.-d. art. unirii; pl. uniri

unire s. f., g.-d. art. unirii; pl. uniri

uni1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unesc, 3 sg. unește, imperf. 1 uneam; conj. prez. 1 sg. să unesc, 3 să unească

uni2 [u pron. fr. ü] adj. invar. (stofe ~)

uni2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unesc, imperf. 3 sg. unea; conj. prez. 3 să unească

uni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unesc, imperf. 3 sg. unea; conj. prez. 3 sg. și pl. unească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UNIRE s. 1. v. asamblare. 2. v. îmbinare. 3. îmbinare, prindere. (~ celor două capete ale bârnei.) 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, sudare. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ a unor microorganisme.) 5. v. unificare. 6. v. fuzionare. 7. v. joncțiune. 8. v. căsătorie. 9. îmbinare, împletire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor preocupări.) 10. v. armonie. 11. (înv.) uniciune. (O strânsă ~ exista între ei.)

UNIRE s. 1. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire. (~ elementelor unui sistem.) 2. combinare, combinație, îmbinare, împreunare, îngemănare. (O ~ de elemente.) 3. îmbinare, prindere. (~ celor două capete ale bîrnei.) 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, sudare. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ a unor microorganisme.) 5. reunire, unificare. (~ tuturor provinciilor.) 6. contopire, fuzionare, fuziune. (~ unor organizații.) 7. împreunare, joncțiune. (~ a două unități militare.) 8. căsătorie, (pop.) însoțire, luare. (După ~ lor...) 9. îmbinare, împletire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor preocupări.) 10. acord, armonie, împăciuire, înțelegere, pace, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea între ei.) 11. (înv.) uniciune. (O strînsă ~ exista între ei.)

UNI vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele într-un tot.) 2. v. asambla. 3. v. îmbina. 4. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bârnelor.) 5. v. agrega. 6. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. v. unifica. 8. v. fuziona. 9. v. asocia. 10. v. coaliza. 11. v. căsători. 12. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)

UNI vb. v. conveni, înțelege, învoi.

uni vb. v. CONVENI. ÎNȚELEGE. ÎNVOI.

UNI vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele într-un tot.) 2. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 3. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna. (A ~ într-un anumit fel piesele.) 4. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bîrnelor.) 5. (TEHN.) a se agrega, a se alipi, a se reuni. (Pulberile se ~ într-o combinație nouă.) 6. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. a (se) reuni, a (se) unifica. (A ~ provinciile într-o singură țară.) 8. a se contopi, a fuziona. (Două partide care se ~.) 9. a se asocia, a se grupa, a se însoți, a se întovărăși, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însîmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) 10. a se căsători, a se lega, (pop.) a se însoți, a se lua. (Cînd s-au ~?) 11. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)

A (se) uni ≠ a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) separa, a se dezuni

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UNIRE. Subst. Unire, împreunare, îmbinare, combinare, combinație; legătură (fig.), conexiune, conexitate, joncțiune, sudură (fig.); contopire, fuziune, fuzionare; alăturare, alipire, lipire, lipit, adeziune, aderare, raliere; coalizare, alianță, asociere. Colaborare, cooperare. Solidaritate, coeziune (fig.); frăție, frățietate (înv.), prietenie. Adj. Unit, împreunat, îmbinat; conex; alăturat, alipit, lipit; asociat. Solidar; frățesc. Vb. A (se) uni, a (se) reuni, a (se) împreuna, a (se) îmbina, a (se) combina, a (se) suda (fig.), a (se) lega, a conexa, a conecta, a ralia, a joncționa; a (se) contopi, a fuziona; a (se) alătura, a (se) coaliza, a (se) asocia, a (se) alipi, a (se) lipi. A (se) solidariza, a (se) înfrăți, a (se) împrieteni. V. adunare, apropiere, colectivism, grup, legătură, prietenie, relație, sociabilitate, structură, uniune.

LINIUȚĂ DE UNIRE ȘI DE DESPĂRȚIRE s. f.: v. cratimă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

Intrare: unire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unire
  • unirea
plural
  • uniri
  • unirile
genitiv-dativ singular
  • uniri
  • unirii
plural
  • uniri
  • unirilor
vocativ singular
plural
Intrare: uni (verb)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uni
  • unire
  • unit
  • unitu‑
  • unind
  • unindu‑
singular plural
  • unește
  • uniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • unesc
(să)
  • unesc
  • uneam
  • unii
  • unisem
a II-a (tu)
  • unești
(să)
  • unești
  • uneai
  • uniși
  • uniseși
a III-a (el, ea)
  • unește
(să)
  • unească
  • unea
  • uni
  • unise
plural I (noi)
  • unim
(să)
  • unim
  • uneam
  • unirăm
  • uniserăm
  • unisem
a II-a (voi)
  • uniți
(să)
  • uniți
  • uneați
  • unirăți
  • uniserăți
  • uniseți
a III-a (ei, ele)
  • unesc
(să)
  • unească
  • uneau
  • uni
  • uniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

unire, unirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) uni (1.) și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să mai glumim... dar să mergem într-o unire. SADOVEANU, P. M. 132. DLRLC
    • format_quote Să facem sfînta unire, adecă înfrățirea dorită de strămoșii noștri. CREANGĂ, A. 162. DLRLC
    • format_quote Vino să te prinzi cu mine, Și la viață cu unire Și la moarte cu-nfrățire. ALECSANDRI, P. A. 104. DLRLC
    • format_quote Să luminăm poporul, să-l facem să simtă trebuința unirii, dacă vrem să facem o revoluție adevărat democratică. BĂLCESCU, O. I 327. DLRLC
    • 1.1. Căsătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: căsătorie
      • format_quote Maică-sa e contra unei asemenea uniri, dar copila e gata să urmeze oriunde în lume pe cel pe care îl adoră. SADOVEANU, E. 237. DLRLC
etimologie:

uni, unescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Drumul de fier unește-n zbor Orice popor cu alt popor. ALECSANDRI, T. I 361. DLRLC
    • format_quote Uni subt un singur sceptru provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271. DLRLC
    • format_quote Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc. ALEXANDRESCU, M. 6. DLRLC
    • format_quote figurat Norii cerului se uniseră cu apa oceanului. BART, E. 275. DLRLC
    • format_quote figurat Un suvenir poetic... care se unește cu harpele din stele. ALECSANDRI, P. I 121. DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Dacă te-ai fi unit cu căpiteniile răscoalei... SADOVEANU, O. I 423. DLRLC
    • format_quote Astăzi, de-ar fi Dragomir cu noi, El cu Groza și cu Costea s-ar uni fără-ndoială. DAVILA, V. V. 64. DLRLC
    • format_quote Într-un gînd să ne unim, Pe Harap-Alb să-l slujim. CREANGĂ, P. 255. DLRLC
    • format_quote Acu mă simt vrednică să mă unesc și eu la giurămîntul vostru. ALECSANDRI, T. II 26. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Moțoc și eu în taină am pus de gînd și-n cale Cu fiica lui, cu Ana, pe Despot să-l unim. ALECSANDRI, T. II 85. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.