UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ◊ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva, să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile = a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

unghie¹ sf [At: PSALT. HUR. 59²/15 / P: ~ghi-e / V: (îvp) ~ghe (Pl: unghi, (reg) unzi), (reg) ~ghină sf / Pl: -ghii / E: ml ungula] 1 Formație cornoasă de origine epidemică, ca o placă, ce acoperă partea dorsală a ultimei falange de la degetele mâinilor și ale picioarelor la om. 2 (Înv; îlav) Din ~ii tinere De mic. 3 (Îe) A fi (prieten) ~ și carne (cu cineva) A fi prieten intim cu cineva. 4 (Îe) A-și pune ~ia în carne (pentru cineva) A fî gata de orice pentru cineva. 5 (Îe) A lua (sau a apuca) pe cineva în ~ii (ori ~) A lua la bătaie. 6 (Fig; îae) A pune într-o situație dificilă. 7 (Îe) A avea ~iile lungi (sau a fi lung la ~ii) A fura (1). 8 (Îae) A fi necinstit. 9 (Îe) A-și pune ~ia în gât A fi foarte zgârcit. 10 (Îe) A-și pune (sau băga) ~ia (sau gheara) în gât (ca pițigoiul) A fi foarte supărat și furios. 11 (Îe) A-și pune ~ia în gât (sau a se pune în ~ii) A-și da toată silința pentru a face ceva Si: a se face luntre și punte. 12 (Rar; îae) A lua apărarea cuiva. 13 (Îe) A nu-și tăia nici o ~ (sau ~Iile) (pentru cineva) A fi egoist și zgârcit. 14 (Îe) A prinde la ~ (sau ~ii) A dobândi putere, avuție, bunăstare, influență. 15 (Îe) A-și arăta ~Iile A se supăra și a arăta că este puternic. 16 (Îae) A amenința (5). 17 (Ban; îe) A da (ger) după ~ii (sau ~) A degera (1). 18 Formație cornoasă la vârfurile degetelor unor mamifere, reptile și păsări Si: gheară (1), copită (1). 19 (Îvr; îe) A nu lăsa ~ghe (de)... A nu lăsa nici urmă de... 20 (Îc) ~ia-găii Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina pe pământ, cu flori galbene-verzui, în ciorchini, cu fructe ca niște păstăi liniare, care crește prin păduri, pășuni și câmpii și este întrebuințată în medicina populară Si: (reg) buruiana-ghebosului, cosaci, foaia-pădurii, iarba-limbricilor, laba-gâștii, măzăriche-ciorească, măzăriche-sălbatică-de-iarbă, unghia-cățelei (Astragalus glycyphyllos). 21 (Bot; reg; îae) Cosaci (Astragalus onobrychis). 22 (Bot; reg; îae) Unghia-ciutei (Ceterach officinarum). 23 (Bot; reg; îae) Coroniște (Coronilla varia). 24 (Bot; reg; îae) Ciumărea (Galega offîcinalis). 25 (Bot; reg; îae) Lemn-dulce (Glycyrhiza echinata). 26 (Bot; reg; îae) Ghizdei (Lotus corniculatus). 27 (Reg; îae) Ramă cu trei găuri mari și adânci. 28 (Bot; îc) ~ia-găii-roșie Iarbă-dulce (Astragalus monopessulanus). 29 (Îc) ~ia-păsării Plantă erbacee cu două tulpini neramificate, întinse pe pământ, cu flori albastre-închis, cu petala inferioară în formă de pinten și cu o pată galbenă la bază, care crește mai ales prin pășunile muntoase Si: (reg) călțunași, ghiocei, micșunele-de-munte, panseluțe-de-munte, trei-frați, trei-frați-pătați (Viola declinata). 30 (Îae) Planta Viola dancia. 31 (Îc) ~ia-cutiei Planta Ceterach officinarum. 32 (Bot; reg; îc) ~ia-găinii Unghie (20) (Astragalus glycyphyllos). 33 (Bot; îae) Cosaci (Astragalus onobrychis). 34 (Bot; îae) Coroniște (Coronilla varia). 35 (Bot; îae) Sparcetă (Onobrychis viciae folia). 36 (Bot; reg; îc) ~ia-caprei Burete-galben (Cantharellus cibarius). 37 (Bot; îae) Cătină-de-garduri (Lycium halimifolium). 38 (Bot; reg; îc) ~ia-arsului Spin (Carduus acanthoides). 39 (Bot; reg; îc) ~ia-cățelei Unghie (20) (Astragalus glycyphyllos). 40 (Bot; reg; îc) ~ia-calului Fel de verbină (Hippocrepsis comosa). 41 (Bot; îae) Trifoi (Trifolium prateuse). 42 (Reg; îc) ~ia-stâncei-mică Planta Ornithopus perpusillus. 43 (Reg; îc) ~ia-vulturului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 44 (Înv) Instrument de tortură ca un cui, piron sau cuțit. 45 (Mun) Cuțit cu formă asemănătoare unghiei, pentru cioplit în lemn. 46 Fiecare din cele două instrumente ca niște pârghii folosite pentru a ridica și coborî coșul lesei la pescuit. 47 (Mol; Buc) Daltă cu tăișul drept, oval sau rotund, folosită în diverse lucrări de tâmplărie etc.

unghie² sf [At: (a. 1652) ap. DDRF 155 / V: on~ / Pl: ~ii / E: mgr ουγγια] (Înv) Uncie (1).

UNGHIE¹, †UNGHE sf. 1 🫀 Lamă cornoasă împlîntată la capătul fie-cărui deget la om (🖼 5170) și la un mare număr de mamifere: unghiile mîinilor; a-și tăia unghiile; a lăsa să-i crească unghiile; a-și mînca unghiile; i-a căzut unghia; a se scărpina cu unghiile; copilului mic să nu-i tai unghiile, căci iese hoț (GOR.); unghiile nu se taie decît Joia și Sîmbăta, altfel pe ceea lume le cauți prin gunoaie mari cît munții (GOR.); – (P) a fi (prieteni) ~ și carne 👉 CARNE1; nici cît negru subt ~, nimic, cîtuși de puțin, de loc: nu s’au schimbat nici cît negru subt unghie (ISP.); el își făcuse numai osteneală mai multă... fără ca să fi stricat băiatului cîtu-i negru subt unghie (SB.); a lua pe cineva în unghii, a-l rupe în bucăți, a-l face fărîme: așa s’au pornit Turcii asupra Moscalilor să-i ia în unghii (NEC.); amîndouă se repeziră la bietul tînăr ca să-l ia în unghii, și mai multe nu (ISP.); a-și mînca de subt unghii, a fi foarte sgîrcit: n’a fost învățată la casa părintească să-și mănînce de sub unghe (CAR.) ¶ 2 Pr. ext. Ghiară: vulturul... văzînd puișorii vulpii cam grași... luîndu-i în unghii, i-a dus în cuibul său (ȚICH.); nu ascunde mîța, că i se văd unghiile (ZNN.) ¶ 3 Pr. anal. Copita solipedelor, rumegătoarelor ¶ 4 🌿 UNGHIA-CAPREI = BURETE-GALBEN¹ ¶ 5 🌿 UNGHIA-GĂII, plantă din fam. leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchine și ale cărei fructe sînt niște păstăi lineare; după ce o plămădește în vin, poporul o bea ca leac pentru vătămătură (Astragalus glycyphyllos) (🖼 5171): ieși pe grind și se tolăni într’o tufă de unghia-găii (S.-ALD.) ¶ 6 🌿 UNGHIA-GĂINII = CORONIȘTE ¶ 7 🌿 UNGHIA-PĂSĂRII, varietate de micșunele, cu flori de un albastru-închis, cu petala inferioară prelungită ca un pinten și cu o pată galbenă; crește prin regiunile muntoase; numită și „micșunele-de-munte”, „panseluțe-de-munte” sau „trei- frați (-pătați)” (Viola declinata) [lat. ŭngŭla].

‡UNGHIE² sf. = UNCIE: mîncarea îi era în toate seri trei unghii, adecă 24 de dramuri de pîine (DOS.) [gr.-biz. οξγγία]

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

UNGHIE, unghii, s. f. 1, (La om) Substanță cornoasă, avînd forma unei plăci, care acoperă partea de deasupra a ultimei falange de la degetele mîinilor și picioarelor. Gîngu își ascunde capul în pămînt, cu unghiile înfipte în iarbă. C. PETRESCU, S. 43. Nevasta... zgîria cu unghia florile de gheață și bruma groasă de pe ochiul ferestruicei. BUJOR, S. 56. Cu o mișcare mlădioasă... își lipi repede de buzele mele unghia degetului celui mic de la mîna dreaptă. HOGAȘ, M. N. 23. ◊ Expr. (Nici) cît (e) negru sub unghie v. negru¹ (3). A lua (sau a apuca) pe cineva în unghii = a se lua cu cineva la luptă, a rupe, a sfîșia pe cineva; fig. a ataca pe cineva în mod violent. Și unde se repeziră [zmeii] la dînsul, de pare că să-l ia în unghii. ISPIRESCU, L. 122. A-și mînca de sub unghie v. mînca. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrîna obrăznicia, îndrăzneala cuiva, a pune pe cineva la punct. Numai s-o cam ții din frîu și să-i rătezi unghiile din cînd în cînd, ca nu cumva să-ți pună coarne. CREANGĂ, P. 178. A fi prieten cu cineva unghie și carne v. carne (1). A-și arăta unghiile = a deveni agresiv; a-și arăta colții. A-și mînca unghiile v. mînca. ♦ (La păsări) Substanță cornoasă la vîrful degetelor de la picioare (v. gheară); (la mamifere) copită. Corbule, ia seu în unghiile tale și pune peste mine. ISPIRESCU, L. 87. Veverițile... suflau în unghii și plîngeau în pumni, blăstămîndu-și ceasul în care s-au născut. CREANGĂ, P. 240. Rămîneare-ai fără cioc, Și ți-ar cădea unghiile Să n-acați cu dînsele! ALECSANDRI, P. P. 141. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă din familia leguminoaselor, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchine (Astragalus glycyphyllos). Unghia-găii cu flori pintenate și păișul țesut în orbotă sură împrejurau p-alocurea ciulini, scai și vrejuri de mure. DELAVRANCEA, S. 60; unghia-păsării = plantă erbacee cu două tulpini neramificate, întinse pe pămînt, cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în pinten cu o pată galbenă la bază (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente în formă de pîrghie pentru ridicat și lăsat coșul lesei de pescuit.

UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placă cornoasă subțire, care acoperă partea de deasupra a capătului degetelor. ◊ A reteza (sau a tăia) cuiva ~ile a reduce posibilitățile de acțiune (agresive) ale cuiva. A-și mânca ~ile a regreta amarnic o imprudență comisă. A-și mânca și de sub ~ a fi foarte zgârcit. Nici cât îi negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a în gât a sili pe cineva să-și îndeplinească obligația. 2) (la păsări și la animale) Parte cornoasă și încovoiată a degetelor; gheară. 3): ~a-găii plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze compuse, flori galbene-verzui și fructe păstăi. ~a păsării plantă erbacee de pădure cu tulpină culcată, având frunze rotund-cordate și flori albastre, solitare, în formă de pinten. 4) Pârghie cu care se manevrează leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla

unghie f. 1. partea cornoasă la capătul degetelor omului și maimuței; a fi prieten unghie și carne, a fi trup și suflet, foarte intim; 2. copita despicată a boului; 3. Bot. nume de plante: unghia găii, plantă ce are forma unei unghii mari de vultur și care, plămădită în vin, se bea pentru vătămătură (Astragalus); unghia pasării, un fel de viorea (Viola declinata). [Lat. UNGULA].

únghie f. (lat. úngula, unghie; it. únghia, ugna, pv. ongla, fr. ongle, cat. ungla, sp. uña, pg. unha). Materia dură cu care se termină vîrfu degetelor (numită la unele animale și păsărĭ și gheară, ĭar la vite copită): a-țĭ tăĭa unghiile. Nicĭ cît negru supt unghie, de loc, nicĭ de cum. A lua în unghiĭ, a lua în gheare, a ataca violent. A fi unghie și carne cu cineva, a fi foarte unit cu el, a ținea foarte mult cu el. Zgîrcit de-șĭ mănîncă de supt unghie, foarte zgîrcit. Unghia găiĭ, 1. o buruĭană popilionacee (astrágalus glycyphyllos); 2) un fel de bubă cu treĭ găurĭ. Unghia păsăriĭ, un fel de viorea (viola declinata).

onghie sf vz unghie

unghe sf vz unghie¹

unghină sf vz unghie¹

UNGHE 👉 UNGHIE¹.

UNGHIȘOARĂ (pl. -re) sf. 1 🫀 dim. UNGHIE¹: Merge doda pe cărare, Patru mîini, patru picioare, Patruzeci de unghișoare (GOR.), ghicitoare despre „femeia însărcinată” ¶ 2 Bucov. 🐕 Un fel de oscior moale care se face în coada ochilor la vite și care acopere și mănîncă apoi lumina ochilor (MAR.) ¶ 3 🐕 = SCOICĂ2; Ⓕ F: a-i tăia cuiva din ~, a-l pune la locul lui, a-i tăia nasul: Apolon... vru în cele din urmă să-i taie din ~ și să-i arate că nu-și cunoaște lungul nasului (ISP.).

unghie (desp. -ghi-e) s. f., art. unghia (desp. -ghi-a), g.-d. art. unghiei; pl. unghii, art. unghiile (desp. -ghi-i-)

unghie (-ghi-e) s. f., art. unghia (-ghi-a), g.-d. art. unghiei; pl. unghii, art. unghiile (-ghi-i-)

unghie s. f. (sil. -ghi-e), art. unghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. unghiei; pl. unghii, art. unghiile (sil. -ghi-i-)

unghie, pl. unghii

unghie, -ghia a.; -ghii pl., -ghiile a.

unghia-găii (plantă) (desp. -ghi-a-) s. f. art., g.-d. art. unghiei-găii (desp. -ghi-ei)

unghia-găinii (plantă) (desp. -ghi-a-) s. f. art., g.-d. art. unghiei-găinii (desp. -ghi-ei)

!unghia-găii/unghia-găinii (plantă) (-ghi-a-) s. f., g.-d. art. unghiei-găii/unghiei-găinii

unghia-găii (bot.) s. f.

unghie (-ii), s. f. – 1. Lamă cornoasă la ultima falangă a degetelor, la om. – 2. Gheară. – 3. Copită. – Var. înv. unghe. Mr. ungl’e, megl., istr. ungl’ă. Lat. ŭngŭla (Cipariu, Gram., 47; Pușcariu 1817; REW 9071), cf. vegl. yongla, it. unghia, friul., fr. ongle, prov. ongla, cat. ungla, sp. uña, port. unha. Uz general (ALR, I, 52). – Der. unghișoară, s. f. (broscuță sublinguală, boală la cai; întărire a corneei, boală la vite). – Cf. ghiară.

unghie (-ii), s. f. – Unitate de măsură pentru greutăți valorînd între circa 28 și 35 g. Mgr. οὐγγία (Tiktin). Sec. XVII, înv. Este dubletul lui uncie, s. f., din lat. uncia (sec. XIX).

AD UNGUEM (lat.) la unghie – Horațiu, „Satirae”, I, 5, 32. La perfecție. În Antichitate, sculptorii își alegeau marmura verificându-i netezimea cu unghia.

UNGUIBUS ET ROSTRO (lat.) cu unghiile și cu ciocul – A te lupta unguibus et rostro, cu ghearele și cu dinții.

a-și băga unghia în gât expr. (adol.) a se supăra, a se necăji; a fi invidios.

a-și mânca de sub unghie expr. a fi foarte zgârcit.

a-și pune unghia în gât expr. a face orice pentru atingerea unui scop.

nici cât să chiorăști un șoarece / cât o ciupitură de purice / cât negru sub unghie / cât un vârf de ac expr. deloc.

UNGHIE s. v. gheară.

UNGHIE s. 1. (ANAT.) copită. (~ calului.) 2. (MED.) unghie incarnată = onixis. 3. (BOT.) unghia-păsării (Viola declinata) = (reg.) micșunele-de-munte (pl.), panseluțe-de-munte (pl.), trei-frați, trei-frați-pătați.

unghie s. v. GHEARĂ.

UNGHIE s. 1. (ANAT.) copită. (~ calului.) 2. (MED.) unghie incarnată = onixis. 3. (BOT.) unghia-păsării (Viola declinata) = (reg.) micșunele-de-munte (pl.), panseluțe-de-munte (pl.), trei-frați, trei-frați-pătați.

UNGHIA-GĂINII s. v. coroniște.

unghia-găinii s. v. CORONIȘTE.

Unguibus et rostro (lat. „Cu unghiile și cu ciocul”) – expresie populară, probabil, izvorîtă dintr-o fabulă, înseamnă a ne apăra, cu întreaga putere, folosind în acest scop toate mijloacele noastre, așa cum fac păsările, cu ciocul, cu ghearele, adică cu toate armele lor. FOL.