unghie (-ii), s. f. – 1. Lamă cornoasă la ultima falangă a degetelor, la om. – 2. Gheară. – 3. Copită. – Var. înv. unghe. Mr. ungl’e, megl., istr. ungl’ă. Lat. ŭngŭla (Cipariu, Gram., 47; Pușcariu 1817; REW 9071), cf. vegl. yongla, it. unghia, friul., fr. ongle, prov. ongla, cat. ungla, sp. uña, port. unha. Uz general (ALR, I, 52). – Der. unghișoară, s. f. (broscuță sublinguală, boală la cai; întărire a corneei, boală la vite). – Cf. ghiară.