13 definiții pentru unduios undoios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător. [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux).

unduios, ~oa [At: DACIA LIT. 263/2 / V: ~doi~, (îvr) ~uos / Pl: ~oși, ~oase / E: undui1 + -os] 1 a (D. suprafața apelor) Care formează unde Si: (rar) unduit (1), unduitor , (înv) undător. 2-3 av, a (Pan) (Într-un mod) care face unde ca o apă Si: (rar) unduit, unduitor (2). 4 a (D. suprafețe, forme de relief etc.) Cu ușoare diferențe de nivel, asemenea undelor Si: ondulat, (rar) unduit (3). 5-6 a, av (D. linii, contururi etc.) Sinuos. 7 a (Pan; d. păr) Ondulat. 8 a (Fig; d. sunete, vorbire etc.) Melodios. 9 a (Fig; d. oameni sau natura umană) Care se schimbă ușor Si: mobil, fluctuant (1).

UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător, [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux).

UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. 1. Care formează (sau dă impresia că formează) valuri; care se mișcă în unde, p. ext. mlădios. Pe scenă se mișcă, unduioase ca trestiile de zahăr, perechile de băieți și fete. V. ROM. septembrie 1953, 214. Lanurile de grîu atît de vălurite și de unduioase cînd bate vîntul. DUMITRIU, V. L. 112. Vîntu-n trestii lin foșnească, Unduioasa apă sune! EMINESCU, O. I 74. Era o copilă jună și frumoasă... a căriia păr ca matasa cădea în bucle unduioase pe umerii săi de alabastru. NEGRUZZI, S. I 226. ◊ (Adverbial) N-ar fi știut să mlădieze liniile atît de unduios. C. PETRESCU, R. DR. 73. ♦ (Despre sunete) Modulat, mlădios. Unduioasele vibrații ale tonurilor clare. NECULUȚĂ, Ț. D. 106. 2. Fig. (Despre oameni și despre ceea ce ține de natura omenească) Care cedează ușor, care se mlădiază. A. Russo... cu mintea lui largă și înțelegătoare, cu firea lui blîndă, unduioasă. IBRĂILEANU, SP. CR. 96. – Variantă: undoiós, -oásă (NEGRUZZI, S. I 21) adj.

UNDUIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care unduiește, care formează unde; care se mișcă în unde. 2) fig. (despre sunete) Care este plăcut auzului; armonios; melodios. 3) (despre persoane) Care manifestă lipsă de stabilitate în opinii sau în comportare; lipsit de stabilitate în poziții sau în opinii; schimbător. /a undui + suf. ~os

unduios a. 1. care unduiește: unduioasa apă sune EM.; 2. fig. mobil, schimbător.

unduios a. care prezentă undulațiuni, cute rotunjite, sinuozități.

UNDOIÓS, -OÁSĂ adj. v. unduios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

unduiós adj. m., pl. unduióși; f. unduioásă, pl. unduioáse

unduiós adj. m., pl. unduióși; f. sg. unduioásă, pl. unduioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNDUIÓS adj. 1. ondulat, ondulatoriu, unduitor, (înv.) ondulos. (Suprafața ~oasă a unei ape.) 2. învălurat, vălurat, văluros. (O apă ~oasă.) 3. (înv.) undos, unduit. (Mișcări ~oase.) 4. armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Stilul ~ al romanului.)

UNDUIOS adj. 1. ondulat, ondulatoriu, unduitor, (înv.) ondulos. (Suprafața ~ a unei ape.) 2. învălurat, vălurat, văluros. (O apă ~.) 3. (înv.) undos, unduit. (Mișcări ~.) 4. armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Narațiunea ~ a romanului.)

Intrare: unduios
unduios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unduios
  • unduiosul
  • unduiosu‑
  • unduioa
  • unduioasa
plural
  • unduioși
  • unduioșii
  • unduioase
  • unduioasele
genitiv-dativ singular
  • unduios
  • unduiosului
  • unduioase
  • unduioasei
plural
  • unduioși
  • unduioșilor
  • unduioase
  • unduioaselor
vocativ singular
plural
undoios adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • undoios
  • undoiosul
  • undoiosu‑
  • undoioa
  • undoioasa
plural
  • undoioși
  • undoioșii
  • undoioase
  • undoioasele
genitiv-dativ singular
  • undoios
  • undoiosului
  • undoioase
  • undoioasei
plural
  • undoioși
  • undoioșilor
  • undoioase
  • undoioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

unduios undoios

  • 1. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 5 exemple
    exemple
    • Pe scenă se mișcă, unduioase ca trestiile de zahăr, perechile de băieți și fete. V. ROM. septembrie 1953, 214.
      surse: DLRLC
    • Lanurile de grîu atît de vălurite și de unduioase cînd bate vîntul. DUMITRIU, V. L. 112.
      surse: DLRLC
    • Vîntu-n trestii lin foșnească, Unduioasa apă sune! EMINESCU, O. I 74.
      surse: DLRLC
    • Era o copilă jună și frumoasă... a căriia păr ca matasa cădea în bucle unduioase pe umerii săi de alabastru. NEGRUZZI, S. I 226.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial N-ar fi știut să mlădieze liniile atît de unduios. C. PETRESCU, R. DR. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Undui + sufix -os
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX