umbrare¹ sf vz umbrar

umbrare² sf vz umbrire

umbrar sn [At: PSALT. 157 / V: (îrg) ~e (Pl: ~rări) sf / Pl: ~e, (reg) ~uri, (înv) ~i sm / E: umbră + -ar] 1 Adăpost umbros oferit de crengile și de frunzele unui arbore sau ale mai multor arbori Si: umbrire (!4!). 2 (Pex) Arbore care face umbră . 3 (Trs) Pădure mică, tânără și deasă. 4 Desiș (!4!). 5 Adăpost împotriva arșiței, a vântului sau a ploii amenajat din crengi (verzi), din scânduri, din pânză etc., de obicei pe lângă hanuri, restaurante etc. 6 (Înv) Locuință. 7 (Înv; pex) Loc de rugăciune. 8 (Reg; îf umbrare) Construcție improvizată în care negustorii își expun marfa la târguri și în piețe Si: șatră. 9 (Îrg) Coviltir (1). 10 (Îrg; pex) Căruță cu coviltir. 11 (Reg) Locuință provizorie situată în afara satului, la fânațe, în țarină, la munte etc., servind drept adăpost oamenilor în timpul lucrului Si: colibă¹ (1). 12 (Reg) Locul din fața strungii unde se odihnesc oile după muls. 13 (Reg) Adăpost în care se țin uneltele din gospodărie Si: șopron. 14 (Reg) Adăpost mic făcut lângă strungă, unde se pun scaunele folosite în timpul mulsului. 15 (Îrg) Umbrelă (1). 16 (Bot; Buc; îc) ~ul-doamnei (sau ~-muntelui) Crețișoară (4) (Alchemilla vulgaris).

umbrire sf [At: CORESI, EV. 494 / V: (înv) ~rare / Pl: ~ri / E: umbri] 1 Adumbrire (1). 2 (Înv; fig) Apărare (2). 3 (Înv; fig) Laudă. 4 (Rar) Umbrar (1). 5 Culoare sau nuanță (mai) închisă Si: umbră (25). 6 (Fig) Posomorâre. 7 (Fig) Lipsă de claritate în exprimare. 8 (Îvr) Umbră (51).

UMBRAR (pl. -are) sn. Adăpost de frunze împotriva arșiței: stă pe gînduri la o masă subt ~ul de dinaintea dughenii (CAR.); cu chiu cu vai ajungem la Brădiceni, unde ne adăpostim subt ~ul unei cîrciume (VLAH.) [umbră].

UMBRAR, umbrare, s. n. 1. Adăpost împotriva arșiței soarelui, alcătuit din crengile și frunzele unui arbore (sau ale mai multor arbori); loc ferit de soare la poalele unui pom. Cum vine soră-mea Ana aici, are să s-arăte în umbrar, subt dudul cel bătrîn... războiul de țesut. SADOVEANU, P. M. 141. Sub nucii cu umbrarul întunecat, se oprea neclintit, cu capul ridicat, ascultînd ceva. C. PETRESCU, S. 18. Mergeau – nimic de-acum nu-i mai desparte – Ca doi copii, ținîndu-se de mîni, Pe sub umbrare de salcîmi bătrîni. D. BOTEZ, F. S. 23. 2. Adăpost împotriva arșiței, făcut din crengi verzi, din scînduri (sau din alt material), de obicei pe lîngă restaurante, hanuri etc. La răspîntia aceasta stăruie încă umbrarul și circiuma lui Tache. PAS, Z. I 13. Se auziră oameni tropăind sub umbrarul de scînduri, acoperit cu șindrilă. CAMIL PETRESCU, O. I 72. E îmbulzeală mare înăuntru în prăvălie și afară subt umbrar. CARAGIALE, M. 46. 3. Umbrelă mare înfiptă în pămînt sau într-un suport, așezată de obicei deasupra unei mese rotunde și servind ca adăpost împotriva arșiței soarelui. Cabinele elegante din marginea mării, cu umbrarele lor întinse. ZAMFIRESCU^[1], la TDRG.

UMBRIRE, umbriri, s. f. Acțiunea de a (se) umbri și rezultatul ei; umbră. O! brazii mei, veniți în vale, Veniți cu mine-n orice loc Și răspîndiți pe a mea cale Umbriri și visuri de noroc. ALECSANDRI, P. III 407. ◊ (Poetic) Clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire. EMINESCU, O. I 51. ♦ Fig. Adăpost, ocrotire. Părăsise țara împreună cu alte familii, spre a scăpa de tirania otomană, și trecuse în Puglia, supt umbrirea craiului Spaniei. BĂLCESCU, O. II 268. ♦ Culoare, nuanță închisă, întunecată. Obrajii gălbejiți și supți căpătaseră o umbrire vineție, lucioasă. MIHALE, O. 511.

UMBRAR ~e n. Adăpost împotriva arșiței (la umbra unui copac, făcut din pânză, verdeață etc.). /umbră + suf. ~ar

umbrar n. adăpost de frunze. [Tras din umbră].

umbrire f. fapta de a umbri: sub a genelor umbrire EM.

umbrár n., pl. e. Adăpost de verdeață ca să facă umbră: un prînz supt umbrar. V. lojă.

umbrar (adăpost) s. n., pl. umbrare

umbrire s. f., g.-d. art. umbririi; pl. umbriri

umbrar (adăpost) s. n., pl. umbrare

umbrire s. f., g.-d. art. umbririi; pl. umbriri

umbrar s. n., pl. umbrare

umbrire s. f., g.-d. art. umbririi; pl. umbriri

UMBRAR s. (Olt.) șop. (Ședea sub un ~.)

UMBRAR s. (Olt.) șop. (Ședea sub un ~.)

Mes arrières-neveux me devront cet ombrage (fr. „Strănepoții mei îmi vor datora acest umbrar”) – vezi: Carpent tua poma nepotes. LIT.

umbrár, umbrare, s.n. 1. Adăpost umbros oferit de crengile unui copac. 2. Coviltir. – Din umbră + suf. -ar.

umbrar, umbrare, s.n. – 1. Adăpost umbros oferit de crengile unui copac. 2. Coviltir (în satele de pe Mara și Cosău). – Din umbră + suf. -ar (Șăineanu, DEX, MDA).

umbrar, -e, s.n. – 1. Adăpost umbros oferit de crengile unui copac. 2. Coviltir (în satele de pe Mara și Cosău). – Din umbră + -ar.