15 definiții pentru uluială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Uluire. – Ului + suf. -eală.

uluia2 sf [At: LB / Pl: ~ieli / E: ului3] (Îdt) Interogare.

uluia1 sf [At: POLIZU / Pl: ~ieli / E: ului2 + -eală] Uluire (1).

ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Faptul de a ului; starea omului uluit, uimit; uluire. Zăpăceală, buimăceală. – Ului + suf. -eală.

ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Faptul de a (se) ului; zăpăceală, buimăceală. Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului... și dete fuga în unghiul grădinii cel despre răsărit. ISPIRESCU, L. 235.

ULUIÁLĂ ~éli f. Stare a celui cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție. /a (se) ului + suf. ~eală

uluĭálă f., pl. ĭelĭ. Starea celuĭ uluit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uluiálă s. f., g.-d. art. uluiélii; pl. uluiéli

uluiálă s. f., g.-d. art. uluiélii; pl. uluiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ULUIÁLĂ s. 1. v. uimire. 2. v. stupefacție.

ULUIÁLĂ s. v. amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală.

uluia s. v. AMEȚEALĂ. BUIMĂCEALĂ. BUIMĂCIRE. NĂUCEALĂ. NĂUCIRE. PERPLEXITATE. ZĂPĂCEALĂ.

ULUIA s. 1. minunare, stupefiere, surprindere, uimire, uluire, (înv.) minune, uimeală. (~ cuiva în fața unui lucru neașteptat.) 2. perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluire. (Spre ~ lui...)

Intrare: uluială
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uluia
  • uluiala
plural
  • uluieli
  • uluielile
genitiv-dativ singular
  • uluieli
  • uluielii
plural
  • uluieli
  • uluielilor
vocativ singular
plural

uluială

etimologie:

  • Ului + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX