2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.

ULTRAGIÁT, -Ă, ultragiați, -te, adj. Insultat, jignit, ofensat. [Pr.: -gi-at] – V. ultragia.

ultragiat, ~ă a [At: GHICA, S. 41 / P: ~gi-at / V: (înv) ~ajat / Pl: ~ați, ~e / E: ultragia] Care a suferit un ultraj Si: jignit, insultat, ofensat, lezat.

ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager).

ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager).

ultragia vt [At: GHICA, S. 41 / P: ~gi-a / V: (înv) ~raja, ~age / Pzi: ~iez / E: ultragiu cf fr outrager] 1 A jigni. 2-4 A comite un ultraj (1-3).

ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității aflat în exercițiul funcțiunii sau pentru acte săvîrșite în exercițiul funcțiunii; p. ext. a jigni, a insulta, a ofensa.

ULTRAGIÁ vb. I. tr. A insulta (un reprezentant al autorității) în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) a ataca, a jigni, a ofensa. [Pron. -gi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. outrager].

ULTRAGIÁ vb. tr. a săvârși un ultraj; (p. ext.) a jigni, a ofensa, a insulta. (după fr. outrager)

A ULTRAGIÁ ~éz tranz. livr. (mai ales o persoană oficială aflată în exercițiul funcțiunii) A insulta prin vorbe și acțiuni amenințătoare; a supune unui ultraj; a ofensa în mod grav. /Din ultragiu

*ultragiéz v. tr. (fr. outrager; it. oltraggiare). Aduc injuria cea maĭ gravă cu fapta saŭ cu vorba. Insult un funcționar în exercițiu funcțiuniĭ. Fig. Mînuĭesc prost, jignesc: a ultragia arta, morala.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)

ultragiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. ultragiéz, 3 sg. și pl. ultragiáză, 1 pl. ultragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ultragiéze; ger. ultragiínd (sil. -gi-ind)

ultragia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. ultragiază, 1 pl. ultragiem, ger. ultragiind)

ultragiez, -giază 3, -gieze 3 conj., -giam 1 imp., -giind ger., -giere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ULTRAGIÁT adj. v. jignit.

ULTRAGIAT adj. insultat, jignit, ofensat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (Om ~.)

ULTRAGIA vb. a insulta, a jigni, a ofensa, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ pe nedrept.)

Intrare: ultragiat
ultragiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultragiat
  • ultragiatul
  • ultragiatu‑
  • ultragia
  • ultragiata
plural
  • ultragiați
  • ultragiații
  • ultragiate
  • ultragiatele
genitiv-dativ singular
  • ultragiat
  • ultragiatului
  • ultragiate
  • ultragiatei
plural
  • ultragiați
  • ultragiaților
  • ultragiate
  • ultragiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ultragia
  • silabație: -gi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ultragia
  • ultragiere
  • ultragiat
  • ultragiatu‑
  • ultragiind
  • ultragiindu‑
singular plural
  • ultragia
  • ultragiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ultragiez
(să)
  • ultragiez
  • ultragiam
  • ultragiai
  • ultragiasem
a II-a (tu)
  • ultragiezi
(să)
  • ultragiezi
  • ultragiai
  • ultragiași
  • ultragiaseși
a III-a (el, ea)
  • ultragia
(să)
  • ultragieze
  • ultragia
  • ultragie
  • ultragiase
plural I (noi)
  • ultragiem
(să)
  • ultragiem
  • ultragiam
  • ultragiarăm
  • ultragiaserăm
  • ultragiasem
a II-a (voi)
  • ultragiați
(să)
  • ultragiați
  • ultragiați
  • ultragiarăți
  • ultragiaserăți
  • ultragiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ultragia
(să)
  • ultragieze
  • ultragiau
  • ultragia
  • ultragiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ultragiat

etimologie:

  • vezi ultragia
    surse: DEX '98 DEX '09

ultragia

  • 1. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: