4 intrări
41 de definiții
- explicative DEX (20)
- ortografice DOOM (8)
- etimologice (2)
- argou (3)
- sinonime (4)
- arhaisme și regionalisme (4)
Explicative DEX
HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo.
HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ULIȚĂ, ulițe, s. f. 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case; p. ext. stradă. ◊ Expr. A bate ulițele = a umbla fără rost, haimana; a hoinări. 2. (Colectiv) Oameni care locuiesc în casele de pe o uliță (1). [Pl. și: uliți] – Din sl. ulica.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hali2 vt [At: CREANGĂ, P. 145 / V: hăli / Pzi: ~lesc / E: rrm hal] (Fam) 1 A șterpeli. 2 (Fig) A se lăsa păcălit. 3 A înghiți cu lăcomie. 4 (Pex) A mânca. 5 (Reg) A arunca mingea cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăli v vz hali2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uleță sf vz uliță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uli2[1] v vz hali
- Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ulița vt [At: O. BÂRLEA, A. P. I, 190 / Pzi: ? / E: uliță] (Mun) A striga în gura mare pe uliță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uliță sf [At: PSALT. 299 / V: (reg) h~[1], uleță / A și: uliță / Pl: ~țe, ~ți / E: slv оулица] 1 Drum îngust printr-un sat (rar în oraș), mărginit de case. 2 (Pex) Stradă. 3 (Îe) A bate ~țele A umbla fară rost. 4 (Îe) A rămâne pe ~țe A rămâne sărac, fără sprijin. 5 (Reg; îe) A se duce pe ~ța mică sau pe ~ța strâmbă sau pe ~ța țiganilor A se îneca (cu mâncare sau cu băutură) Si: (pop) a i (se) răsări1 (cuiva) în gât. 6 (înv; îe) A da (pe cineva) pe (sau pre) - A purta (pe cineva) pe străzi, drept pedeapsă. 7 (Îvr; îae) A face cunoscut. 8 (Înv; îae; pex) Pedeapsă prin bătaie pe stradă, în văzul tuturor. 9 (Pex; csc) Oamenii care locuiesc în casele de pe o uliță. 10 (Îlav) Pe toate ~țele Pretutindeni.
- Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HALICI = ALICI.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
HĂLI HALI (-lesc) vb. tr. 1 A apuca repede; a înghiți repede și cu lăcomie: vede... un boț de mămăligă... odat’o și halește și nu zice nimica (Crg.) ¶ 2 A bate mingea [rut. halvty].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
ULICIOARĂ (pl. -re) sf. dim. ULIȚĂ. Uliță mică și strîmtă: (fusese) ștergător de pete într’o ~ tristă din Ieși (CAR.); Pe aceeași ~ Bate luna în ferești, Numai tu de după gratii Veșnic nu te mai ivești (EMIN.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ULIȚĂ (pl. -țe, -ți) sf. Drum mărginit de o parte și de alta de case sau împrejmuiri, într’un oraș, tîrg sau sat; stradă (🖼 5155, 5156): consiliul comunal botezase bietele uliți cu pomposul nume de strade (D.-ZAMF.): nu e... nece prilaz, nece strigare întru ulițele lor (PS.-SCH.); tocmit-au și Anna, doamna lui Mihai-Vodă, altă biserică ce este pe ulița mare, unde au fost întîiu Mitropolia (MUST.); Ⓕ: încotro se întorcea viteazul, uliți, uliți făcea printre trîmbele de Turci (ISP.); Printre cetele păgîne trec rupîndu-și large uliți (EMIN.) [vsl. ulica].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ULIȚĂ, ulițe, s. f. 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case; p. ext. stradă. ◊ Expr. A bate ulițile = a umbla fără rost, haimana; a hoinări. 2. (Colectiv) Oamenii care locuiesc în casele de pe uliță (1). [Pl. și uliți] – Din sl. ulica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Familiar; și în forma hăli) A mînca (repede și lacom); a înșfăca cu lăcomie, a înghiți. Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. – Variantă: hăli vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂLI vb. IV v. hali.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ULIȚĂ, ulițe și uliți, s. f. 1. Drum îngust, de obicei nepavat, în interiorul unui sat sau al unui oraș, mărginit de o parte și de alta de case sau împrejmuiri. V. stradă, străduță. Vedea în închipuire ulița mare a satului. DUMITRIU, N. 170. În piață, ne rupem cîrduri, apoi ne despărțim pe uliți ș-apucăm fiecare spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. 234. Călugărul nostru trece... prin lungile șp întunecoasele ulițe. EMINESCU, N. 51. ◊ Expr. A bate ulițele = a umbla fără rost, a fi haimana. ◊ Fig. Încotro se întorcea viteazul, uliți, uliți făcea printre trîmbele de turci. ISPIRESCU, M. V. 24. Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgîne trec, rupîndu-și large uliți. EMINESCU, O. I 148. 2. Oamenii care locuiesc într-o uliță (1). Aici la mine s-a strîns de frică toată ulița. CAMILAR, N. I 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A HALI ~esc intranz. fam. A consuma hrană pentru a-și menține existența; a mânca. /<țig. halo
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ULIȚĂ ~e f. 1) Drum îngust într-un sat. ◊ A bate ~ele a umbla fără rost; a hoinări. 2) Stradă nepavată. 3) Totalitate a locuitorilor din casele aflate de-a lungul unui astfel de drum sau al unei astfel de străzi. [G.-D. uliței] /< sl. ulica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uliță f. drum mărginit cu case de amândouă laturile, într’un oraș sau târg. [Rus. ULIȚA, stradă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
úliță f., pl. e (VR. 1925, 7, 34) și ĭ (vsl. rus. bg. úlica). Stradă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
hali (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, 3 sg. halește, imperf. 1 haleam; conj. prez. 1 sg. să halesc, 3 să halească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
uliță s. f., g.-d. art. uliței; pl. ulițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
hali (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, imperf. 3 sg. halea; conj. prez. 3 să halească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uliță s. f., g.-d. art. uliței; pl. ulițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hali vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, imperf. 3 sg. halea; conj. prez. 3 sg. și pl. halească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uliță s. f., g.-d. art. uliței; pl. ulițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uliță, pl. ulițe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
uliță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
hali (halesc, halit), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uliță (-țe), s. f. – 1. Drum. – 2. Pedeapsă înv. care consta în a biciui învinuiții pe stradă sau în piață. Sl. (bg., slov., rus.) ulica (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 438; Conev 81), cf. mag. utca. – Der. ulicioară, s. f. (drum îngust); ulicer, s. m. (Mold., vecin, persoană care locuiește pe aceeași stradă); ulițarnic, adj. (Mold., Trans., hoinar, pribeag). Țig. sp. ulicha „drum” (Besses 165) ar putea proveni din rom.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
hali, halesc v. t. 1. a mânca (mai ales lacom și repede) 2. (fig.) a prinde, a captura. 3. (fig.) a învinge.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăli, hălesc v. t. (intl.) a fura.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nu halesc! expr. (înv.) nu mă las trișat (la jocul de cărți)!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
HALI vb. v. consuma, mânca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ULIȚĂ s. v. stradă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hali vb. v. CONSUMA. MÎNCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uliță s. v. STRADĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
hali, halesc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a șterpeli. 2. a înghiți repede și lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca și prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
halí, halesc, v.t. (fam.) A mânca, a înfuleca: „Și n-o stat pre mult pă gânduri, că-o și rupt on picior [de la gâscă] și l-o halit țâganu” (Bilțiu, 2007: 342). – Din țig. halo „a mânca” (DER, DEX).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
úliță, ulițe, s.f. Drum care străbate un sat. ■ (onom.) Uliță, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. ulica „stradă” (Conev, după DER; MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
uliță, ulițe, s.f. – Drum care străbate un sat. ♦ (onom.) Uliță, Ulițe, nume de familie (24 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. ulica „stradă” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| verb (VT401) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
hali, halescverb
-
- Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. DLRLC
-
etimologie:
- halo DEX '09 DEX '98 NODEX
ulița, ulițverb
- 1. A striga în gura mare pe uliță. MDA2
etimologie:
- uliță MDA2
uliță, ulițesubstantiv feminin
- 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: ulicioară
- Vedea în închipuire ulița mare a satului. DUMITRIU, N. 170. DLRLC
- În piață, ne rupem cîrduri, apoi ne despărțim pe uliți ș-apucăm fiecare spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. 234. DLRLC
- Călugărul nostru trece... prin lungile și întunecoasele ulițe. EMINESCU, N. 51. DLRLC
- Încotro se întorcea viteazul, uliți, uliți făcea printre trîmbele de turci. ISPIRESCU, M. V. 24. DLRLC
- Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgîne trec, rupîndu-și large uliți. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
- 1.1. Stradă. DEX '09 DEX '98sinonime: stradă
- A bate ulițele = a umbla fără rost, haimana. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: hoinări
-
- 2. Stradă nepavată. NODEX
-
- Aici la mine s-a strîns de frică toată ulița. CAMILAR, N. I 73. DLRLC
-
etimologie:
- ulica DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.