20 de definiții pentru ulit

Explicative DEX

HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo.

HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo.

hali2 vt [At: CREANGĂ, P. 145 / V: hăli / Pzi: ~lesc / E: rrm hal] (Fam) 1 A șterpeli. 2 (Fig) A se lăsa păcălit. 3 A înghiți cu lăcomie. 4 (Pex) A mânca. 5 (Reg) A arunca mingea cuiva.

hăli v vz hali2

uli2[1] v vz hali

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

HALICI = ALICI.

HĂLI HALI (-lesc) vb. tr. 1 A apuca repede; a înghiți repede și cu lăcomie: vede... un boț de mămăligă... odat’o și halește și nu zice nimica (Crg.) 2 A bate mingea [rut. halvty].

HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Familiar; și în forma hăli) A mînca (repede și lacom); a înșfăca cu lăcomie, a înghiți. Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. – Variantă: hăli vb. IV.

HĂLI vb. IV v. hali.

A HALI ~esc intranz. fam. A consuma hrană pentru a-și menține existența; a mânca. /<țig. halo

Ortografice DOOM

hali (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, 3 sg. halește, imperf. 1 haleam; conj. prez. 1 sg. să halesc, 3 să halească

hali (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, imperf. 3 sg. halea; conj. prez. 3 să halească

hali vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, imperf. 3 sg. halea; conj. prez. 3 sg. și pl. halească

Etimologice

hali (halesc, halit), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg.

Argou

hali, halesc v. t. 1. a mânca (mai ales lacom și repede) 2. (fig.) a prinde, a captura. 3. (fig.) a învinge.

hăli, hălesc v. t. (intl.) a fura.

nu halesc! expr. (înv.) nu mă las trișat (la jocul de cărți)!

Sinonime

HALI vb. v. consuma, mânca.

hali vb. v. CONSUMA. MÎNCA.

Arhaisme și regionalisme

hali, halesc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a șterpeli. 2. a înghiți repede și lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca și prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva).

halí, halesc, v.t. (fam.) A mânca, a înfuleca: „Și n-o stat pre mult pă gânduri, că-o și rupt on picior [de la gâscă] și l-o halit țâganu” (Bilțiu, 2007: 342). – Din țig. halo „a mânca” (DER, DEX).

Intrare: ulit
ulit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulit
  • ulitul
  • ulită
  • ulita
plural
  • uliți
  • uliții
  • ulite
  • ulitele
genitiv-dativ singular
  • ulit
  • ulitului
  • ulite
  • ulitei
plural
  • uliți
  • uliților
  • ulite
  • ulitelor
vocativ singular — —
plural — —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hali, halescverb

  • 1. familiar A mânca (repede și cu lăcomie). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.