2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ujui vi [At: BARIȚIU, L. 125 / V: (reg) ujăi / Pzi: 3 ~ește, (reg) ujuie / E: fo] (Ban; Trs) 1 (D. ape) A vui. 2 (D. vânt) A vâjâi. 3 (D. vânt) A adia (5). 4 (D. frunze; pex d. copaci, păduri) A foșni (2). 5 (D. albine) A zumzăi.

UJUÍ, ujuiesc, vb. IV. Intranz. (Despre ape) A face să se audă un zgomot ușor; a susura, a murmura, a clipoci. Fă-mă peana leului Pe dunga părăului, S-aud apa ujuind, Pe badea în zbici pocnind. HODOȘ, P. P. 56. ♦ (Despre vînt) A vîjîi. Bate vîntul, ujuiește, Mîndra-n deal se odihnește. PAMFILE, VĂZD. 27.

UJUÍ, pers. 3 ujuiește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre ape, vânt) A face un zgomot ușor, caracteristic; a susura, a murmura. – Onomatopee.[1]

  1. DLRM indică ujuiesc, dar din explicație rezultă caracterul unipersonal al verbului. — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ujuí vb., ind. prez. 3 sg. újuie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UJUÍ vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

ujui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Intrare: ujuire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ujuire
  • ujuirea
plural
  • ujuiri
  • ujuirile
genitiv-dativ singular
  • ujuiri
  • ujuirii
plural
  • ujuiri
  • ujuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ujui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ujui
  • ujuire
  • ujuit
  • ujuitu‑
  • ujuind
  • ujuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ujuiește
(să)
  • ujuiască
  • ujuia
  • ujui
  • ujuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ujuiesc
(să)
  • ujuiască
  • ujuiau
  • ujui
  • ujuiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ujui
  • ujuire
  • ujuit
  • ujuitu‑
  • ujuind
  • ujuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ujuie
(să)
  • ujuie
  • ujuia
  • ujui
  • ujuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ujuie
(să)
  • ujuie
  • ujuiau
  • ujui
  • ujuiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ujui

etimologie: