30 de definiții pentru uimă

Explicative DEX

UIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: udmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „umflătură dureroasă”.

uimă sf [At: CALENDARIU (1814), 178/1 / V: duimă[1], huimă[2], iuimă[3], udmă, udumă, ulmă, utmă / Pl: ~me, ~mi / E: ns cf moimă2] 1 (Pop) Adenită. 2 (Reg) Buboi. 3 (Reg) Gușă (10). 4 (Reg) Oreion. 5 (Reg) Panarițiu. 6 (Reg) Erizipel. 7 (Reg; dep) Persoană urâtă.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
  2. Are intrare proprie cu alte explicații. — gall
  3. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

UIMĂ 👉 UDMĂ.

UIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: udmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „ umflătură dureroasă ”.

UIMĂ, uime s. f. (Popular) Inflamație a ganglionilor limfatici (mai ales a celor de la gît și de la subsuori); scurtă. V. adenopatie. Romîncele din Moldova o întrebuințează [mierea de bondar] spre vindecarea uimei. MARIAN, INS. 197.

UIMĂ ~e f. pop. Inflamație a ganglionilor limfatici de la subsiori sau de la stinghii. /cf. ngr. idhma

uimă f. umflătură la gât, la subțioară, la stinghii. [Mold. udmă: origină necunoscută].

úĭmă, V. udmă.

UDMĂ s. f. v. uimă.

udmă sf vz uimă

udumă sf vz uimă

ulmă sf vz uimă

utmă sf vz uimă

UDMĂ, UIMĂ (pl. -me) sf. 🩺 Ⓟ Umflătură cu puroiu ce se face la gît, sub bărbie, la subțioară sau la stinghii: cu păcura aceasta și cu un ou sau două, faci scrob pe care-l pui ca legătură la udmă (PAMF.); alifia aceasta o pun... pe uimă, în urma căreia uima se moaie, se sparge și se vindecă (MAR.); la uimă se fierbe ștevie în lapte și se pune pe bubă (PĂC.) [comp. gr. οῐδημα, οἶδμα].

UDMĂ s. f. v. uimă

UDMĂ, udme, s. f. Uimă.

udmă f. Mold. Tr. V. uimă.

údmă f., pl. e (vgr. oidma și oidema, d. oidéo, unflu; ngr. idima. V. edemă. P. oĭ = u, cp. cu usuc 1). Orĭ-ce inflamațiune a unuĭ ganglion linfatic. – Și uĭmă (ca vreĭnic îld. vrednic. V. adenită, bubon, tragăn.

Ortografice DOOM

uimă (pop.) s. f., g.-d. art. uimei; pl. uime

uimă (pop.) s. f., g.-d. art. uimei; pl. uime

uimă s. f. (sil. ui-), g.-d. art. uimei; pl. uime

uimă, -mei gen. a.

Etimologice

uimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, οἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113.

Sinonime

UIMĂ s. v. scurtă.

UIMĂ s. v. scrofulă.

uimă s. v. SCROFULĂ.

UIMĂ s. (MED.) scurtă, (reg.) moimă, (Mold.) boșoalcă.

Arhaisme și regionalisme

úimă, uime, s.f. (reg.; med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; abces; adenită; umflătură la ureche sau la genunchi; bubă: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria, 2001: 51). ■ Termen utilizat în localitățile de pe Valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALRRM, 1969: 163). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestat exclusiv în Maram.) (DER, MDA); cf. ngr. idhma „umflătură dureroasă” (DEX).

uimă, uime, s.f. – (reg.; med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; termen atestat în localitățile de pe Valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALRRM, 1969: 163); abces (Țiplea, 1906); adenită (Butură, 1979); umflătură la ureche sau la genunchi; bubă: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria, 2001: 51). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestat exclusiv în Maramureș) (DER, MDA); cf. ngr. idhma „umflătură dureroasă” (DEX).

uimă, -e, s.f. – (med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; termen atestat în loc. de pe valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALR 1969: 163); abces (Țiplea 1906); adenită (Butură 1979); umflătură la ureche sau la genunchi; bubă, umflătură: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria 2001, 51). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestată exclusiv în Maramureș) (DER).

Intrare: uimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uimă
  • uima
plural
  • uime
  • uimele
genitiv-dativ singular
  • uime
  • uimei
plural
  • uime
  • uimelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • udmă
  • udma
plural
  • udme
  • udmele
genitiv-dativ singular
  • udme
  • udmei
plural
  • udme
  • udmelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • utmă
  • utma
plural
  • utme
  • utmele
genitiv-dativ singular
  • utme
  • utmei
plural
  • utme
  • utmelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • udumă
  • uduma
plural
  • udume
  • udumele
genitiv-dativ singular
  • udume
  • udumei
plural
  • udume
  • udumelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulmă
  • ulma
plural
  • ulme
  • ulmele
genitiv-dativ singular
  • ulme
  • ulmei
plural
  • ulme
  • ulmelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huimă
  • huima
plural
  • huime
  • huimele
genitiv-dativ singular
  • huime
  • huimei
plural
  • huime
  • huimelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uimă, uimesubstantiv feminin

  • 1. popular Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Romîncele din Moldova o întrebuințează [mierea de bondar] spre vindecarea uimei. MARIAN, INS. 197. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.