UDA, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă ori cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a-și potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare.

uda [At: PSALT. 8 / Pzi: ud, 3 (îvp; rar) udează / E: ml udare] 1-2 vtr (Subiectul indică un lichid) A (se) îmbiba cu umezeală Si: a unda (3). 3 vt A înmuia într-un lichid. 4 vt A stropi. 5 vr (C. i. gura și, rar, sufletul) A bea (puțin) pentru a-și potoli setea. 6 vr (C. i. gura) A bea o băutură alcoolică. 7 vt (C. i. mâncarea, prânzul, bucatele) A bea în timpul mesei (o băutură alcoolică). 8 vt (Fam) A sărbători, dând de băut. 9 vr (Subiectul este ochii) A se umple de lacrimi. 10 vt (Subiectul este omul) A stropi plante. 11 vt (Trs) A practica udatul¹ (4) a doua zi de Paști Si: a stropi. 12 vt (Subiectul e o apă, mai ales curgătoare) A se afla într-un ținut sau la marginea lui (alimentându-l cu apă). 13 vt (Pex, subiectul e o apă curgătoare) A inunda. 14 vr A urina. 15 vr A murdări cu urină. 16 vr A ejacula.

UDA, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă sau cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a -și potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare.

UDA, ud, vb. I. 1. Tranz. (Subiectul este apa sau alt lichid) A umple de umezeală, a face să fie ud. V. umezi. Ploaia-l udase pînă la piele. EMINESCU, N. 35. Nici ploaia îl udă, nici soarele-l arde, se spune despre cel ce nu se sinchisește de nimic. ◊ Absol. Un vînt repede, o ploaie furioasă începură a bate și-a uda, și ținură așa pînă aproape de ziuă. BOLINTINEANU, O. 414. ♦ (Subiectul este omul) A muia în apă sau în alt lichid, a face să fie ud. Fă punte mîndrei să treacă, Fă punte cu lăstărei, Să nu-și ude ciucurei. HODOȘ, P. P. 63. Udă cîrpa-n apă rece, Te leagă la cap și-ți trece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 14. ◊ (Hiperbolic) Ele plîngeau de udau pămîntul. CREANGĂ, P. 175. ◊ Refl. Ce șede pe apă Și nu se udă? (Umbra). TEODORESCU, P. P. 247. Dimineața-i rouă mare, Și se udă pe picioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 425. ♦ (Cu complementul «gură») A bea puțin, pentru a-și potoli setea. Drumul e lung... Facem popas de-o clipă, femeia își udă gura cu apă. STANCU, D. 198. Poftiți de-nchinați o dată, Vă udați gura căscată. TEODORESCU, P. P. 171. ◊ Fig. (Cu alte complemente) Făt-Frumos... au cerut de la babă să-i deie puțină apă să-și ude sufletul. SBIERA, P. 123. ♦ (Cu complementul «mîncare», «prînz») A bea în timpul mesei vin sau alte băuturi. ♦ Refl. (Cu subiectul «ochii») A se umple de lacrimi. Murise biata mămuca... Mi se udă ochii cînd mă gîndesc la ea. ALECSANDRI, T. 50. 2. Tranz. (Subiectul e omul) A turna apă peste plante, peste semănături; a stropi. Dîdinițo, ai stropit tu leandrii?... Și zici că i-ai udat bine? BASSARABESCU, v. 59. Grădinarul... îl puse... să ude florile. ISPIRESCU, L. 150. Un rînd de răchiți... În toată sara și dimineața le uda cu apă din izvorul ce găsise aproape. DRĂGHICI, R. 52. ♦ (Subiectul este o apă, mai ales curgătoare) A străbate un ținut (alimentîndu-l cu apă). Vezi Iordanul care udă cîmpii verzii Palestine. EMINESCU, O, IV 115. 3. Refl. A urina.

A SE UDA mă ud intranz. (mai ales despre copii) A elimina urina din vezica urinară; a urina. /<lat. udare

A UDA ud tranz. 1) A face să fie ud. L-a udat cu apă. 2) (plante) A alimenta cu apă la rădăcină. 3) (ținuturi, regiuni etc.) A străbate asigurând cu apă. Nilul udă o zonă imensă. 4) A scălda cu apele sale. Oceanul Atlantic udă coasta de vest a Africii. /<lat. udare

udà v. a muia, a stropi: a uda florile; fig. a uda cu lacrimi. [Lat. UDARE].

UD, -Ă, (1) uzi, -de, adj., (2) uduri, s. n. 1. Adj. Plin, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului. – Lat. udus.

ud, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 63^v/32 / Pl: uzi, ~e a; (îrg) ~uri sn / E: ml udus] 1 a Plin de lichid Si: udat² (1). 2 a (D. ochi, gene, adesea cu determinarea „de lacrimi”) Înlăcrimat. 3 a Transpirat. 4 a (D. atmosferă, aer, mediu etc.) Jilav. 5 a (Fig) Care produce impresia de ud (1), de umezeală. 6 a (Reg, d. pereți; pex d. încăperi) Igrasios. 7 sn (Pop) Urină. 8 sn (Îe) A ieși (sau a se scăpa) cu ~ul ori a-și face ~ul A urina. 9 sn (Îe) A se încuia la ~ A nu putea urina. 10 sn (Înv; îs) Mădularul ~ului Penis. 11 sn (Îvr; îs) Aparatul ~ului Aparatul urinar. 12 sn (Pop; îs) Bășica ~ului Vezica urinară. 13 sn (Îvr; îs) Piatra ~ului Calcul (5) în vezica urinară. 14 sn (înv; îs) Vas de ~ Oală de noapte.

UD, -Ă, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Pătruns, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului. – Lat. udus.

UD², -Ă, uzi, -de, adj. Acoperit, pătruns, plin de apă sau de alt lichid; foarte umed. Cu mîinile ude, cum spăla o cratiță, ieși la portiță, în uliță. REBREANU, R. II 31. Flori albastre tremur’ ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. I 85. ◊ Fig. Veni și ziua de asalt, Cea zi de sînge udă. ALECSANDRI, P. A. 207. ◊ (Despre persoane, întărit prin «pînă la piele», «leoarcă» etc.) Ud pînă la piele cum eram, nu puteam să mai gonesc ideea că aș putea să aprind cu lemnăria aceasta un foc. GALACTION, O. I 81. Joe se făcu un cuc și căzu la picioarele Junonei, ud leoarcă și tremurînd de frig. ISPIRESCU, U. 12. ◊ (Poetic, despre lucruri care implică ideea de umiditate) Ai prins a plînge Lacrimi ude și cu jale De dorul drăguței tale. SEVASTOS, N. 148. Nourași prefăcuți în neguri ude. CONACHI, P. 262. ◊ (Substantivat) Udul de ploaie nu se teme (= cel copleșit de nevoi nu se teme de alte neajunsuri). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. Îmi era teamă să nu observe copiii că am ochii uzi. C. PETRESCU, Î. II 235. ♦ Plin de nădușeală; asudat. Nu era zi să nu lepede boierul măcar două-trei perechi de palme pe obrajii uzi de trudă a vreunuia. MIRONESCU, S. A. 88.

UD² udă (uzi, ude) 1) și substantival (în opoziție cu uscat) Care este îmbibat (sau acoperit) cu apă sau alt lichid. Haină udă. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutăți nu se sperie ușor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a urinat pe el (în scutece, în haine). /<lat. udus

2) ud, a -á v. tr. (lat. udare). Stropesc orĭ moĭ în apă orĭ în alt lichid: a uda florile. Fig. A uda un prînz, a oferi și vin. A uda un galon, a face cinste că l-aĭ obținut.

1) ud, -ă adj. (lat. udus). Plin de apă (maĭ mult de cît umed și jilav): după ploaĭe pămîntu e ud. S. n., pl. urĭ. Eŭf. Urină.

uda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ud, 2 sg. uzi, 3 udă; conj. prez. 1 sg. să ud, 3 să ude

uda (a ~) vb., ind. prez. 3 udă

uda vb., ind. prez. 1 sg. ud, 3 sg. și pl. udă; conj. perz. 3 sg. și pl. ude

ud² (pop.) s. n., pl. uduri

ud¹ adj. m., pl. uzi; f. udă, pl. ude

ud¹ adj. m., pl. uzi; f. udă, pl. ude

ud adj. m., pl. uzi; f. sg. udă, pl. ude

UDA vb. 1. v. înmuia. 2. (fam. pop.) a boteza. (I-a ~ ploaia.) 3. a (se) stropi, (Ban.) a (se) prâsni. (A ~ florile, grădina.) 4. a scălda, a spăla. (Marea ~ țărmul.) 5. v. străbate. 6. umezi, (înv. și pop.) a roura. (Lacrimile îi ~ fața.) 7. v. înlăcrima. 8. a se urina. (Copilul s-a ~ pe el.)

UDA vb. 1. a înmuia, a muia, a umezi, (pop.) a întinge. (Își ~ degetele în apă.) 2. (fam. pop.) a boteza. (I-a ~ ploaia.) 3. a (se) stropi, (Ban.) a (se) prîsni. (A ~ florile, grădina.) 4. a scălda, a spăla. (Marea ~ țărmul.) 5. a umezi, (înv. și pop.) a roura. (Lacrimile îi ~ fața.) 6. a (se) înlăcrima, a (se) umezi. (Ochii i s-au ~.) 7. a se urina. (Copilul s-a ~ pe el.)

UD adj., s. 1. adj. v. jilav. 2. adj. v. înlăcrimat. 3. adj. v. transpirat. 4. s. urină. (Bășica ~ului.)

UD adj., s. 1. adj. jilav, reavăn, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.) 2. adj. înlăcrimat, umed, umezit, (înv. și reg.) lăcrămos. (Cu ochii ~.) 3. adj. asudat, înnădușit, nădușit, transpirat, (prin Olt.) năboit. (Om foarte ~ din cauza căldurii.) 4. s. urină. (Bășica ~.)

Ud ≠ uscat

ud (-dă), adj. – 1. Înmuiat. – 2. Umed. – 3. (S. n.) Urină. – Mr., megl., istr. ud. Lat. ūdus (Pușcariu 1785; REW 9030), cf. vegl. yoit. – Der. uda, vb. (a muia, a umezi; a iriga, a trece un rîu printr-o regiune determinată; a urina; fam., a însoți o mîncare cu băutură); udat, s. n. (umezit; acțiunea de a urina); udătură, s. f. (muiere, umezire; înv., secreție, umoare; ciorbă, supă, aliment lichid; mîncare în general; băutură, vin; rouă); udeală, s. f. (umezeală, rouă; fam., băutură). Uda (mr., megl., istr. ud), trebuie să ajungă la lat. udāre (Pușcariu 1786; REW 9029).

a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii expr. (glum., eufem.) a merge la W.C.

a se uda toată expr. (vulg. – d. femei) a se excita; a simți o atracție fizică deosebită pentru un bărbat.

a uda aldămașul expr. (pop.) a bea după încheierea unei tranzacții de vânzare-cumpărare.

a uda prânzul expr. a bea tot timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice.

să-ți bați copiii / copiii cu basca / copiii cu ziarul ud / copiii și nevasta expr. folosită ca hiperbolă într-o descriere