16 definiții pentru murat amurat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

murat1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~uri / E: mura] 1-2 Murare (1-2). 3 Argăsire.

murat2, ~ă a [At: (a. 1588) CUV D. BĂTR. I, 206/14 / V: (reg) a~, mor~ / Pl: ~ați, ~e / E: mura] 1 (D. legume, rar d. fructe) Fermentat, acrit într-o soluție de apă cu sare, în oțet etc. 2 (D. legume, rar d. fructe) Cu procesul de fermentare încheiat. 3 (D. nutreț) Conservat prin însilozare. 4 (Reg; d. plante textile, fibre de tei etc.) Topit. 5 (D. oameni și d. îmbrăcămintea lor, rar d. animale) Foarte ud de ploaie, de apă.

MURÁT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre unele legume) Fermentat, acrit (într-o soluție de oțet sau în saramură). 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. 3. Fig. Ud până la piele, ud leoarcă. – V. mura.

MURÁT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre unele legume) Fermentat, acrit (într-o soluție de oțet sau în saramură). 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. 3. Fig. Ud până la piele, ud leoarcă. – V. mura.

MURÁT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Ținut în oțet sau în saramură un timp necesar ca să capete un gust acru specific; acrit. Zicem zeamă de varză, în loc de curechi murat. NEGRUZZI, S. I 349. S-a mai pus la masă întîi scoici murate. ȘEZ. XXIII 73. 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. Nutreț murat. 3. Fig. Ud. Pisicuța, murată ca un șoarece, tremura cum îi varga și căta din cînd în cînd cu groază înapoi. HOGAȘ, M. N. 224.

murat a. 1. pus în oțet sau saramură spre a se conserva: varză murată, mere murate; 2. fig. udat: murat până la piele CR.

murát, -ă adj. (d. murez). Pus în saramură saŭ în oțet ca să se conserveze: varză murată. Brînză murată, telemea (V. zburat). Fig. Iron. Ud pînă la pele: eram murat de ploaĭe. Ca un șoarice murat, ud leoarcă.

AMURÁT, -Ă adj. v. murat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

murát adj. m., pl. muráți; f. sg. mutáte, pl. muráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURÁT adj. acrit, acru. (Varză ~.)

MURAT adj. acrit, acru. (Varză ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

murát, -ă, murați, -te, adj. – 1. Pus în saramură. 2. Ud până la piele. – Din mura.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MURAT sau MURAT NEHRI, râu în extremitatea de E a Turciei, unul dintre izvoarele fl. Eufrat; 611 km. Izvorăște din Pod. Armeniei, din M-ții Ararat, curge pe direcție NE-SV, trece prin L. Keban și apoi se unește cu râul Karasu formând fl. Eufrat. În antichitate s-a numit Arsanias.

MURAT [mürá], Joachim (1767-1815), mareșal francez. A participat la războaiele napoleoneene, remarcându-se în luptele de la Austerlitz (1805), Jena (1806) și Eylau (1807). Căsătorit cu sora lui Napoleon, Carolina Bonaparte, a primit din partea împăratului titlul de rege al Neapolelui, sub numele de Joachim Napoleon (1808-1815). După înfrângerea împăratului, a semnat un tratat cu aliații, raliindu-se lui Napoleon după revenirea din ins. Elba. Capturat în Calabria, a fost împușcat (13 oct.) de auroritățile regale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

murat, -ă, murați, -te adj. (eufem.d. copiii mici) care a urinat în scutece sau în așternut.

Intrare: murat
murat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murat
  • muratul
  • muratu‑
  • mura
  • murata
plural
  • murați
  • murații
  • murate
  • muratele
genitiv-dativ singular
  • murat
  • muratului
  • murate
  • muratei
plural
  • murați
  • muraților
  • murate
  • muratelor
vocativ singular
plural
amurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amurat
  • amuratul
  • amuratu‑
  • amura
  • amurata
plural
  • amurați
  • amurații
  • amurate
  • amuratele
genitiv-dativ singular
  • amurat
  • amuratului
  • amurate
  • amuratei
plural
  • amurați
  • amuraților
  • amurate
  • amuratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

murat amurat

  • 1. (Despre unele legume) Fermentat, acrit (într-o soluție de oțet sau în saramură).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acrit acru (adj.) fermentat (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Zicem zeamă de varză, în loc de curechi murat. NEGRUZZI, S. I 349.
      surse: DLRLC
    • S-a mai pus la masă întîi scoici murate. ȘEZ. XXIII 73.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nutreț murat.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Ud până la piele, ud leoarcă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ud (adj.) un exemplu
    exemple
    • Pisicuța, murată ca un șoarece, tremura cum îi varga și căta din cînd în cînd cu groază înapoi. HOGAȘ, M. N. 224.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mura
    surse: DEX '09 DEX '98