2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean.

UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau populației ei, privitor la Ucraina sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean.

UCRAINEÁN2, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S. Ucraina sau care este originară de acolo. – Pronunțat: -cra-i-.

UCRAINEÁN1, -Ă, ucraineni, -e, adj. Privitor la R.S.S. Ucraina sau la populația ei; al R.S.S. Ucraina sau al populației ei. Avea o față blîndă, curat ucraineană. CONTEMPORANUL, VI 24. – Pronunțat: -cra-i-.

UCRAINEÁN, -Ă CRAI-NEAN/ adj., s. m. f. (locuitor) din Ucraina. ◊ (s. f.) limbă slavă, cu numeroase dialecte, vorbită de ucraineni. (< fr. ukrainien)

UCRAINEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Ucrainei sau populației ei; din Ucraina. Cântece ~ene. /Ucraina n. pr. + suf. ~ean

UCRAINEÁN1 ~éni m. Persoană care face parte din populația de bază a Ucrainei sau este originară din Ucraina. /Ucraina n. pr. + suf. ~ean

UCRAINEÁNĂ f. mai ales art. Limba ucrainenilor. /Ucraina n. pr. + suf. ~ean


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne

ucraineán s. m., adj. m. (sil. -crai-nean), pl. ucrainéni; f. sg. ucraineánă, g.-d. art. ucrainénei, pl. ucrainéne

ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei

ucraineánă (limba) s. f. (sil. -crai-nea-), g.-d. art. ucrainénei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UCRAINEÁN s., adj. 1. s. rutean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. rutean, rutenesc, (înv.) malorosian, malorosienesc.

UCRAINEAN s., adj. 1. s. rutean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. rutean, (înv.) malorosian, malorosienesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UCRAINEÁNĂ s. f. (< Ucraina + suf. -ean): limbă slavă din grupul de răsărit, vorbită de locuitorii R. Ucrainene, de grupuri compacte de ucraineni din R. Bielorusă, din R. Moldova, din Kuban, din nordul Caucazului, din Altai, din Siberia, din Orientul îndepărtat și de ucrainenii așezați în Ungaria, Iugoslavia, România, Canada și S.U.A. Trăsăturile sale proprii au apărut încă din secolul al XII-lea. S-a desprins din velicorusă (din vechea rusă) după dezmembrarea statului kievean, în secolul al XIV-lea. Se caracterizează fonetic prin folosirea unui mare număr de consoane muiate și prin rolul deosebit al alternanțelor fonetice. În dezvoltarea limbii literare ucrainene există două mari perioade: a) perioada veche (între secolul al XIV-lea și al XVIII-lea inclusiv), în care baza ei a fost velicorusa (paralel, în scris, se folosea și slava bisericească, mai ales în literatura religioasă). Dezvoltarea ei a avut loc pe fondul luptei naționale de eliberare de sub stăpânirea polonezilor și a turco-tătarilor. În secolul al XVIII-lea s-a îmbogățit cu elemente din creațiile orale, din limba ucraineană vorbită și din limba poloneză; b) perioada modernă (din secolul al XIX-lea până azi), în care operele celui mai mare poet ucrainean, Taras Șevcenko, au influențat profund limba națională. U. dispune azi de trei grupuri dialectale: de nord, de sud-vest și de sud-est. Existența unor elemente lexicale ucrainene în limba română și a unor elemente lexicale române în limba ucraineană, ca urmare a conviețuirii și a vecinătății istorice dintre cele două popoare, i-a determinat pe lingviști să vorbească despre o influență ucraineană asupra limbii române și, invers, despre o influență română asupra limbii ucrainene (v. și influénță).

Intrare: ucrainean (adj.)
ucrainean2 (adj.) adjectiv
  • silabație: u-crai-nean
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucrainean
  • ucraineanul
  • ucraineanu‑
  • ucrainea
  • ucraineana
plural
  • ucraineni
  • ucrainenii
  • ucrainene
  • ucrainenele
genitiv-dativ singular
  • ucrainean
  • ucraineanului
  • ucrainene
  • ucrainenei
plural
  • ucraineni
  • ucrainenilor
  • ucrainene
  • ucrainenelor
vocativ singular
plural
Intrare: ucrainean (s.m.)
  • silabație: u-crai-nean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucrainean
  • ucraineanul
  • ucraineanu‑
plural
  • ucraineni
  • ucrainenii
genitiv-dativ singular
  • ucrainean
  • ucraineanului
plural
  • ucraineni
  • ucrainenilor
vocativ singular
  • ucraineanule
  • ucrainene
plural
  • ucrainenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ucrainean (adj.)

etimologie:

  • Ucraina (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • limba franceză ukrainien
    surse: MDN '00

ucrainean, ucraineană ucrainean ucraineană

etimologie: