10 definiții pentru tuzluc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tuzluc2 s [At: CIHAC II, 626 / Pl: ? / E: tc tuzluk] (Tcî) Apă sărată.

tuzluc1 [At: POLIZU / V: (reg) toz~, turl~, tusl~, tuslug / Pl: ~uci sm, ~uri sn / E: tc tozluk] 1 sm (Îrg; mai ales lpl) Jambieră (în special de aba). 2 sm (îrg; mai ales lpl) Ciorap care acoperă pulpa piciorului. 3 sm (Olt; mai ales lpl) Cizme de aba. 4 sm (Olt; mai ales lpl) Ciorapi cu talpa groasă care se poartă fără altă încălțăminte. 5 sm (Reg; mai ales lpl) Obiele care se înfășoară până sus pe pulpa piciorului. 6 sn (Mun; îf turluc) Papuc de casă Si: (reg) cipic. 7 sn (Reg) Haină murdară. 8 sn (Reg) Haină urâtă. 9 sn (Reg) Haină veche.

TUZLÚC, tuzluci, s. m. (Învechit și arhaizant; mai ales la pl.) Un fel de ghetre încheiate la spate cu copci sau cu șireturi, care se trăgeau peste ciorapi și apoi se băgau în cizme; (astăzi, regional) un fel de ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară (uneori fără altă încălțăminte). E încălțat cu meși roșii și tuzluci de saftian. CAMIL PETRESCU, O. I 221. Un turc uscat, înalt și mustăcios, cu poturi găitănați, strînși de la genunchi în jos ca tuzlucii. id. ib. II 68. N-are nici tuzluc, nici ipingea (= e lipsit de toate).

TUZLÚC, tuzluci, s. m. (Înv. și arh.) Ghetră de aba, încheiată la spate cu copci sau cu șireturi, care se purta peste ciorapi și apoi se băga în cizme; (azi reg.) ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară. – Tc. tozluk.

tuzlúc m. (turc. tozluk, d. toz, colb; ngr. tuziúkĭ, sîrb. bg. tolzuk. V. toz). Rar azĭ. Pl. Pulparĭ (ghetre) de aba. Olt. N’are nicĭ tuzlucĭ, nicĭ ipingea, e sărac. V. potur.

tuzluci m. pl. 1. od., ghetre de aba încheiate pe dinapoi cu copci sau cu returi (cari se trăgeau peste ciorapi și apoi se băgau în cisme): tuzluci cu găitane de mătase; 2. azi, turieci dela dosul piciorului până sub genuchi (cum poartă oltenii și oltencele): n’are nici tuzluc nici ipângea, n’are nici de unele, e lipsit de toate. [Turc. TOZLUK, lit. ce ferește de praf (din roz, praf)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tuzlúc (-ci), s. m. – Tureatcă, pulpar. Tc. tuzluc (Șeineanu, II, 371; Lokotsch 2094), cf. ngr. τουζλούϰι, alb., bg., sb. tuzluk.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tuzlúc s.n. (înv.) apă sărată.

tuzlúci s.m. pl. (înv.) învelitoare de postav care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești; ghetre.

Intrare: tuzluc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuzluc
  • tuzlucul
  • tuzlucu‑
plural
  • tuzluci
  • tuzlucii
genitiv-dativ singular
  • tuzluc
  • tuzlucului
plural
  • tuzluci
  • tuzlucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tuzluc

  • 1. învechit arhaizant mai ales la plural Un fel de ghetre încheiate la spate cu copci sau cu șireturi, care se trăgeau peste ciorapi și apoi se băgau în cizme.
    exemple
    • Un turc uscat, înalt și mustăcios, cu poturi găitănați, strînși de la genunchi în jos ca tuzlucii. CAMIL PETRESCU, O. II 68.
      surse: DLRLC
    • 1.1. regional Un fel de ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară (uneori fără altă încălțăminte).
      exemple
      • E încălțat cu meși roșii și tuzluci de saftian. CAMIL PETRESCU, O. I 221.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie N-are nici tuzluc, nici ipingea = e lipsit de toate.
      surse: DLRLC

etimologie: