TUZLUC, tuzluci, s. m. (Învechit și arhaizant; mai ales la pl.) Un fel de ghetre încheiate la spate cu copci sau cu șireturi, care se trăgeau peste ciorapi și apoi se băgau în cizme; (astăzi, regional) un fel de ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară (uneori fără altă încălțăminte). E încălțat cu meși roșii și tuzluci de saftian. CAMIL PETRESCU, O. I 221. Un turc uscat, înalt și mustăcios, cu poturi găitănați, strînși de la genunchi în jos ca tuzlucii. id. ib. II 68. N-are nici tuzluc, nici ipingea (= e lipsit de toate).