3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tutuluc, ~ă a [At: ALR SN V h 1240/76 / Pl: ~uci, ~uce / E: ns cf tut2] (Reg) Prostănac.

ȚULÚC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

ȚULÚC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

țuluc sn [At: CIHAC, II, 710 / Pl: ~uci, (rar) ~uce sn / E: ngr τσουλούφι, bg цулуф] 1 (Mol) Ciuf (1). 2 (Mol; îe) A se ține ~ A sta grămadă, unul lângă altul. 3 (Mun) Barbișon.

țuțuluc [At: PAMFILE, J. I, 136 / Pl: ~uci / E: ns cf țuțui1, țuluc] (Reg) 1 sm Moț1 de păr. 2 a (D. păr) Creț. 3 a (D. păr) Zbârlit.

zuluf s.m. Șuviță de păr răsucită în spirală (pe tîmple); buclă, cîrlionț. Mîna maicii îi mai depărta un zuluf de pe ochi (ARGH.). • pl. -i. și (reg.) zuluh, zăluf s.m. /<tc. zülüf, ngr. τσουλούφι.

ȚULÚC, țuluci, s. m. (Regional) Moț, ciuf. De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît. CREANGĂ, P. 246. – Variantă: țuculúc s. n.[1]

  1. DLRLC listează și forma țuțuluc, care trimite tot la țuluc. cata

ȚULÚC ~ci m. pop. Smoc de păr zbârlit; moț; ciuf. /< bulg. țuluf, ngr. tsulúfi

țuluc n. Mold. chică: mi-l lua de țuluc CR. [Cf. gr. mod. TSULÚFI, zuluf].

țulúc n., pl. e (ngr. dzulufi [scris tzu-], zuluf). Mold. Fam. A apuca de țuluc, a apuca de chică (de păr), a trage o păruĭală. V. cĭuf, moț.

zulúf m. (turc. züluf, d. pers. zülf; ngr. zulúfi și dzulúfi [scris tz-], de unde rom. țuluc. Cp. cu țumburuc). Fire de păr unite și răsucite în spirală paralel unele altora, cum era moda în timpu perucilor, cum purtaŭ cocoanele pînă pe la 1880 și cum îs și percĭuniĭ Jidanilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țulúc (reg.) s. m., pl. țulúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ȚULÚC s. m. (Mold.) Zuluf. (din bg. zuluf, culuf)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tutulúc, -ă, tutulúci, -ce, adj. (reg.) prostănac.

Intrare: tutuluc
tutuluc adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutuluc
  • tutulucul
  • tutulucu‑
  • tutulu
  • tutuluca
plural
  • tutuluci
  • tutulucii
  • tutuluce
  • tutulucele
genitiv-dativ singular
  • tutuluc
  • tutulucului
  • tutuluce
  • tutulucei
plural
  • tutuluci
  • tutulucilor
  • tutuluce
  • tutulucelor
vocativ singular
plural
Intrare: țuluc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuluc
  • țulucul
  • țulucu‑
plural
  • țuluci
  • țulucii
genitiv-dativ singular
  • țuluc
  • țulucului
plural
  • țuluci
  • țulucilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuculuc
  • țuculucul
  • țuculucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țuculuc
  • țuculucului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțuluc
  • țuțulucul
  • țuțulucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țuțuluc
  • țuțulucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țuțuluc
țuțuluc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuluc țuculuc țuțuluc

etimologie: