tutuluc, ~ă a [At: ALR SN V h 1240/76 / Pl: ~uci, ~uce / E: ns cf tut²] (Reg) Prostănac.

țuluc sn [At: CIHAC, II, 710 / Pl: ~uci, (rar) ~uce sn / E: ngr τσουλούφι, bg цулуф] 1 (Mol) Ciuf (1). 2 (Mol; îe) A se ține ~ A sta grămadă, unul lângă altul. 3 (Mun) Barbișon.

țuțuluc [At: PAMFILE, J. I, 136 / Pl: ~uci / E: ns cf țuțui¹, țuluc] (Reg) 1 sm Moț¹ de păr. 2 a (D. păr) Creț. 3 a (D. păr) Zbârlit.

zuluf s.m. Șuviță de păr răsucită în spirală (pe tîmple); buclă, cîrlionț. Mîna maicii îi mai depărta un zuluf de pe ochi (ARGH.). • pl. -i. și (reg.) zuluh, zăluf s.m. /<tc. zülüf, ngr. τσουλούφι.

❍ȚULUC sm. Mold. Moț; chică: de-abia mi-i lua pe Gerilă de ~ și li-i purta cu nasul pe la soare (CRG.); De ~ îl apuca, Jos la pămînt îl trîntea (PAMF.) [comp. ZULUF și bg. culufǔ].

ȚUCULUC s. n. v. țuluc.

ȚULUC, țuluci, s. m. (Regional) Moț, ciuf. De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît. CREANGĂ, P. 246. – Variantă: țuculuc s. n.^[1]

ȚUȚULUC s. n. v. țuluc.

ȚULUC ~ci m. pop. Smoc de păr zbârlit; moț; ciuf. /< bulg. țuluf, ngr. tsulúfi

țuluc n. Mold. chică: mi-l lua de țuluc CR. [Cf. gr. mod. TSULÚFI, zuluf].

țulúc n., pl. e (ngr. dzulufi [scris tzu-], zuluf). Mold. Fam. A apuca de țuluc, a apuca de chică (de păr), a trage o păruĭală. V. cĭuf, moț.

zulúf m. (turc. züluf, d. pers. zülf; ngr. zulúfi și dzulúfi [scris tz-], de unde rom. țuluc. Cp. cu țumburuc). Fire de păr unite și răsucite în spirală paralel unele altora, cum era moda în timpu perucilor, cum purtaŭ cocoanele pînă pe la 1880 și cum îs și percĭuniĭ Jidanilor.

țuluc (reg.) s. m., pl. țuluci

zuluf s. m., pl. zulufi

țuluc (reg.) s. m., pl. țuluci

țuluc s. m., pl. țuluci

ȚULUC s. m. (Mold.) Zuluf. (din bg. zuluf, culuf)

ȚULUC s. v. moț.

țuluc s. v. MOȚ.

tutuluc, -ă, tutuluci, -ce, adj. (reg.) prostănac.

tutulúc, adj. v. tut.