opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

tutelat, ~ă a [At: COD. PEN. R. P. R., 485 / Pl: ~ați, ~e / E: tutela] Care se află în grija cuiva Si: ocrotit, patronat, protejat, supravegheat.

TUTELAT, -Ă, tutelați, -te, adj. Care se află sub tutelă. (Substantivat) Fiindcă tutelatul de pînă mai ieri nu făcuse nici o obiecție asupra gestiunilor trecute... moș Costache se socoti proprietarul de drept și de fapt al cuielor, grinzilor și cărămizilor. CĂLINESCU, E. O. II 228.

TUTELAT, -Ă adj. (Jur.) Aflat sub tutelă. [< tutela].

TUTELA, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.

TUTELA, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.

tutela vt [At: LEG. EG. PL. 168 / Pl: ~lez / E: tutelă] A avea pe cineva sau ceva în grijă Si: a ocroti, a patrona, a proteja.

TUTELA, tutelez, vb. I. Tranz. A avea în grijă; a ocroti, a patrona. Se impune ca Filarmonicile de stat să dispună de o formație corală pe care s-o tuteleze. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/5.

TUTELA vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].

TUTELA vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)

A TUTELA ~ez tranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă

Ortografice DOOM

tutela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tutelez, 3 tutelează; conj. prez. 1 sg. să tutelez, 3 să tuteleze

tutela (a ~) vb., ind. prez. 3 tutelează

tutela vb., ind. prez. 1 sg. tutelez, 3 sg. și pl. tutelează

Sinonime

TUTELA vb. v. patrona.

TUTELA vb. a patrona, a sprijini, a susține. (Cine ~ această acțiune?)

Intrare: tutelat
tutelat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutelat
  • tutelatul
  • tutelatu‑
  • tutelată
  • tutelata
plural
  • tutelați
  • tutelații
  • tutelate
  • tutelatele
genitiv-dativ singular
  • tutelat
  • tutelatului
  • tutelate
  • tutelatei
plural
  • tutelați
  • tutelaților
  • tutelate
  • tutelatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: tutela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tutela
  • tutelare
  • tutelat
  • tutelatu‑
  • tutelând
  • tutelându‑
 singular plural
  • tutelează
  • tutelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tutelez
 (să)
  • tutelez
  • tutelam
  • tutelai
  • tutelasem
a II-a (tu)
  • tutelezi
 (să)
  • tutelezi
  • tutelai
  • tutelași
  • tutelaseși
a III-a (el, ea)
  • tutelează
 (să)
  • tuteleze
  • tutela
  • tutelă
  • tutelase
plural I (noi)
  • tutelăm
 (să)
  • tutelăm
  • tutelam
  • tutelarăm
  • tutelaserăm
  • tutelasem
a II-a (voi)
  • tutelați
 (să)
  • tutelați
  • tutelați
  • tutelarăți
  • tutelaserăți
  • tutelaseți
a III-a (ei, ele)
  • tutelează
 (să)
  • tuteleze
  • tutelau
  • tutelară
  • tutelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tutelat, tutelatăadjectiv

  • 1. Care se află sub tutelă. DLRLC DN
    • format_quote (și) substantivat Fiindcă tutelatul de pînă mai ieri nu făcuse nici o obiecție asupra gestiunilor trecute... moș Costache se socoti proprietarul de drept și de fapt al cuielor, grinzilor și cărămizilor. CĂLINESCU, E. O. II 228. DLRLC
etimologie:
  • tutela DN

tutela, tutelezverb

etimologie:
  • tutelă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.