2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tutelat, ~ă a [At: COD. PEN. R. P. R., 485 / Pl: ~ați, ~e / E: tutela] Care se află în grija cuiva Si: ocrotit, patronat, protejat, supravegheat.

TUTELÁT, -Ă, tutelați, -te, adj. Care se află sub tutelă. (Substantivat) Fiindcă tutelatul de pînă mai ieri nu făcuse nici o obiecție asupra gestiunilor trecute... moș Costache se socoti proprietarul de drept și de fapt al cuielor, grinzilor și cărămizilor. CĂLINESCU, E. O. II 228.

TUTELÁT, -Ă adj. (Jur.) Aflat sub tutelă. [< tutela].

TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.

TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.

tutela vt [At: LEG. EG. PL. 168 / Pl: ~lez / E: tutelă] A avea pe cineva sau ceva în grijă Si: a ocroti, a patrona, a proteja.

TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea în grijă; a ocroti, a patrona. Se impune ca Filarmonicile de stat să dispună de o formație corală pe care s-o tuteleze. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/5.

TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].

TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)

A TUTELÁ ~éz tranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tutelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tuteleáză

tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. și pl. tuteleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUTELA vb. a patrona, a sprijini, a susține. (Cine ~ această acțiune?)

Intrare: tutelat
tutelat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutelat
  • tutelatul
  • tutelatu‑
  • tutela
  • tutelata
plural
  • tutelați
  • tutelații
  • tutelate
  • tutelatele
genitiv-dativ singular
  • tutelat
  • tutelatului
  • tutelate
  • tutelatei
plural
  • tutelați
  • tutelaților
  • tutelate
  • tutelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tutela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tutela
  • tutelare
  • tutelat
  • tutelatu‑
  • tutelând
  • tutelându‑
singular plural
  • tutelea
  • tutelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tutelez
(să)
  • tutelez
  • tutelam
  • tutelai
  • tutelasem
a II-a (tu)
  • tutelezi
(să)
  • tutelezi
  • tutelai
  • tutelași
  • tutelaseși
a III-a (el, ea)
  • tutelea
(să)
  • tuteleze
  • tutela
  • tutelă
  • tutelase
plural I (noi)
  • tutelăm
(să)
  • tutelăm
  • tutelam
  • tutelarăm
  • tutelaserăm
  • tutelasem
a II-a (voi)
  • tutelați
(să)
  • tutelați
  • tutelați
  • tutelarăți
  • tutelaserăți
  • tutelaseți
a III-a (ei, ele)
  • tutelea
(să)
  • tuteleze
  • tutelau
  • tutela
  • tutelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tutelat

  • 1. Care se află sub tutelă.
    surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • (și) substantivat Fiindcă tutelatul de pînă mai ieri nu făcuse nici o obiecție asupra gestiunilor trecute... moș Costache se socoti proprietarul de drept și de fapt al cuielor, grinzilor și cărămizilor. CĂLINESCU, E. O. II 228.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • tutela
    surse: DN

tutela

etimologie:

  • tutelă
    surse: DEX '98 DEX '09