15 definiții pentru tureatcă tureac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUREÁTCĂ, turetci, s. f. 1. Carâmb (la cizmă). 2. (Înv. și reg.) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi. [Var.: tureác s. n.] – Et. nec.

TUREÁTCĂ, turetci, s. f. 1. Carâmb (la cizmă). 2. (Înv. și reg.) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi. [Var.: tureác s. n.] – Et. nec.

TUREÁTCĂ, turetci, s. f. 1. Partea cizmei care acoperă pulpa piciorului de la genunchi pînă la glezne. V. carîmb. După el coborî și o slugă mustăcioasă, care era pe capră, înarmată cu pistoale la brîu și cuțit în tureatca cizmelor scurte. CAMIL PETRESCU, O. II 150. Vechili cu coada cravașei înfiptă în tureatca strînsă pe pulpă a cizmei. C. PETRESCU, O. P. I 46. N-a rămas ladă, saltar, tureatcă de cizmă, astupătoare de sobă, unde să nu-și fi băgat mîinile. GANE, N. III 38. 2. (Învechit) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbrăca piciorul de la glezne pînă la genunchi. – Pl. și: turetce (CREANGĂ, A. 99). – Variante: tureátc (SEVASTOS, N. 98), tureác (REBREANU, I. 12, SLAVICI, N. II 194), turiác (pronunțat -ri-ac) s. m.

TUREÁTCĂ ~étci f. 1) Parte a cizmei care acoperă piciorul de la gleznă până sub genunchi; carâmb. ◊ A avea obraz de ~ a fi foarte obraznic; a fi gros la obraz. 2) Varietate de ciorapi lungi până la genunchi, fără tălpi. /Orig. nec.

tureátcă f., pl. etcĭ (d. tureac). Est. Carîmb de cizmă (partea care acoperă pulpa). Fig. Iron. Om ignorant, cĭobotă: ce tureatcă!

TUREÁC s. n. v. tureatcă.

tureác m., pl. ecĭ (d. tur 1. V. tureatcă și cĭoarecĭ). Munt. Cĭoarecĭ, pulpare, tuzlucĭ (în Olt. turuĭac, pl. ĭecĭ). Munt. vest, Trans. Maram. Tureatcă, carîmb: cercetînd tureciĭ vechĭ (Agrb. Înt. 182). S. n., pl. ece. Rest (cupon) dintr’o trîmbă de pînză, dintr’o pîne saŭ dintr’o lămîĭe. – Și cureac în Munt. est, Mold. (Șez. 30, 168). V. chĭostec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tureátcă s. f., g.-d. art. turétcii; pl. turétci

tureátcă s. f., g.-d. art. turétcii; pl. turétci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUREÁTCĂ s. v. carâmb.

TUREATCĂ s. carîmb, (reg.) tureac, (prin Munt. și Olt.) saftian. (~ a cizmei.)

TUREÁC s. v. carâmb, tureatcă.

tureac s. v. CARÎMB. TUREATCĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tureác, tureci, s.n. – 1. Carâmb. 2. Bucată de postav care îmbracă pulpa piciorului: „Fă-mă, Doamne, liliac / La mândruca în turiac” (Bârlea, 1924, I: 218); „S-or duce bubele ca tureacu, / A rămâne pielea ca bumbacu” (Papahagi, 1925: 286; Săcel). – Et. nec. (DEX); posibil cuv. autohton (Philippide); din tur (Scriban); din lat. thylacus (< gr. thylakos) (Frățilă).

Intrare: tureatcă
tureatcă substantiv feminin
substantiv feminin (F76)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tureatcă
  • tureatca
plural
  • turetci
  • turetcile
genitiv-dativ singular
  • turetci
  • turetcii
plural
  • turetci
  • turetcilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N15)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tureac
  • tureacul
  • tureacu‑
plural
  • turece
  • turecele
genitiv-dativ singular
  • tureac
  • tureacului
plural
  • turece
  • turecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)