Definiția cu ID-ul 1250137:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUREATCĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Carîmb. A: Cu tureatce de aramă înfocate încălțat îl munciră. DOSOFTEI, VS. C: Ci păzeaște că tot poartă cuțit în tureac. ÎVM, 207r. Variante: tureac s.n. (ÎVM, 207r). Etimologie: cf. tur.