2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUREÁC s. n. v. tureatcă.

tureác m., pl. ecĭ (d. tur 1. V. tureatcă și cĭoarecĭ). Munt. Cĭoarecĭ, pulpare, tuzlucĭ (în Olt. turuĭac, pl. ĭecĭ). Munt. vest, Trans. Maram. Tureatcă, carîmb: cercetînd tureciĭ vechĭ (Agrb. Înt. 182). S. n., pl. ece. Rest (cupon) dintr’o trîmbă de pînză, dintr’o pîne saŭ dintr’o lămîĭe. – Și cureac în Munt. est, Mold. (Șez. 30, 168). V. chĭostec.

TUREÁTCĂ, turetci, s. f. 1. Carâmb (la cizmă). 2. (Înv. și reg.) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi. [Var.: tureác s. n.] – Et. nec.

TUREÁTCĂ, turetci, s. f. 1. Carâmb (la cizmă). 2. (Înv. și reg.) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi. [Var.: tureác s. n.] – Et. nec.

tureatcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 4v/9 / V: (reg) ~acă, ~apcă, ~rnea, ~rue~, ~ruia (Pl: ~ieci) sf, tuliac, ~ac, ~atc, ~eci, ~riac (P: ~ri-ac), ~rneag, ~ruiac sm / Pl: ~etci, (reg) ~etce / E: ns cf tur3] 1 Parte a cizmei care acoperă pulpa piciorului de la gleznă în sus, până la genunchi Si: carâmb. 2 (Pfm; îe) A călca pe ~ A greși din cauza lipsei de experiență, de prudență etc. 3 (Pfm; d. elevi; îe) A fi ~ A fi nepregătit la lecție. 4 (Pfm; îe) A umbla cu pila în ~ A fi viclean. 5 (Pop; îe) A fi la ~reac A fi deznădăjduit. 6 (Pop; îe) A lua foc în ~etci A fi înșelat într-o afacere. 7 (Reg; îe) A o ține ~ruiac A vorbi mult și cu insistență pentrua susține un punct de vedere. 8 (Reg; îe) A se face ~ruiac A se îmbăta. 9 (Pop; prt) Persoană cu idei învechite, retrograde. 10 (Îrg; fig) Om prost. 11 (Reg) Trunchi2 (1) de copac. 12 (Îvp) Ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi Si: (reg) pulpar, turecar (1). 13 (Mun; fig; dep) Persoană care poartă turetci (12) Si: (reg) turecar (2). 14 (Mun; pex; fig) Persoană cu picioare butucănoase, mari. 15 (Olt; lpl) Ciorapi (scurți și groși). 16 (Înv; lpl) Ițari. 17 (Reg) Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor etc., care acoperă picioarele Si: crac. 18 (Reg; îf turuiac) Pernă pe care se stă de obicei la vatră, pe lângă foc.

turiac2 sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 199 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Condei (1).

TUREÁTCĂ, turetci, s. f. 1. Partea cizmei care acoperă pulpa piciorului de la genunchi pînă la glezne. V. carîmb. După el coborî și o slugă mustăcioasă, care era pe capră, înarmată cu pistoale la brîu și cuțit în tureatca cizmelor scurte. CAMIL PETRESCU, O. II 150. Vechili cu coada cravașei înfiptă în tureatca strînsă pe pulpă a cizmei. C. PETRESCU, O. P. I 46. N-a rămas ladă, saltar, tureatcă de cizmă, astupătoare de sobă, unde să nu-și fi băgat mîinile. GANE, N. III 38. 2. (Învechit) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbrăca piciorul de la glezne pînă la genunchi. – Pl. și: turetce (CREANGĂ, A. 99). – Variante: tureátc (SEVASTOS, N. 98), tureác (REBREANU, I. 12, SLAVICI, N. II 194), turiác (pronunțat -ri-ac) s. m.

TUREÁTCĂ ~étci f. 1) Parte a cizmei care acoperă piciorul de la gleznă până sub genunchi; carâmb. ◊ A avea obraz de ~ a fi foarte obraznic; a fi gros la obraz. 2) Varietate de ciorapi lungi până la genunchi, fără tălpi. /Orig. nec.

TUREATCĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Carîmb. A: Cu tureatce de aramă înfocate încălțat îl munciră. DOSOFTEI, VS. C: Ci păzeaște că tot poartă cuțit în tureac. ÎVM, 207r. Variante: tureac s.n. (ÎVM, 207r). Etimologie: cf. tur.

turiac m. 1. carâmbul cismei: poturi cu turiecii de fir FIL.; 2. pl. un fel de ciorapi largi de dimie cari acopăr membrele inferioare la țărance. [Origină necunoscută].

tureátcă f., pl. etcĭ (d. tureac). Est. Carîmb de cizmă (partea care acoperă pulpa). Fig. Iron. Om ignorant, cĭobotă: ce tureatcă!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tureátcă s. f., g.-d. art. turétcii; pl. turétci

tureátcă s. f., g.-d. art. turétcii; pl. turétci

arată toate definițiile

Intrare: tureac
tureac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tureatcă
tureatcă substantiv feminin
substantiv feminin (F76)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tureatcă
  • tureatca
plural
  • turetci
  • turetcile
genitiv-dativ singular
  • turetci
  • turetcii
plural
  • turetci
  • turetcilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N15)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tureac
  • tureacul
  • tureacu‑
plural
  • turece
  • turecele
genitiv-dativ singular
  • tureac
  • tureacului
plural
  • turece
  • turecelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tureatc
  • tureatcul
plural
  • turetci
  • turetcii
genitiv-dativ singular
  • tureatc
  • tureatcului
plural
  • turetci
  • turetcilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turiac
  • turiacul
plural
  • turieci
  • turiecii
genitiv-dativ singular
  • turiac
  • turiacului
plural
  • turieci
  • turiecilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tureatcă tureac tureatc turiac

  • 1. Carâmb (la cizmă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: carâmb saftian attach_file 3 exemple
    exemple
    • După el coborî și o slugă mustăcioasă, care era pe capră, înarmată cu pistoale la brîu și cuțit în tureatca cizmelor scurte. CAMIL PETRESCU, O. II 150.
      surse: DLRLC
    • Vechili cu coada cravașei înfiptă în tureatca strînsă pe pulpă a cizmei. C. PETRESCU, O. P. I 46.
      surse: DLRLC
    • N-a rămas ladă, saltar, tureatcă de cizmă, astupătoare de sobă, unde să nu-și fi băgat mîinile. GANE, N. III 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A avea obraz de tureatcă = a fi foarte obraznic; a fi gros la obraz.
      surse: NODEX
  • 2. învechit regional Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: