2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURBURÉL, -EÁ adj., s. n. v. tulburel.

turburel, ~ea a, sn vz tulburel

TURBURÉL, -EÁ adj. s. n. v. tulburel.

turburél n., pl. urĭ și e (d. turbure). Fam. Vin turbure abea ĭeșit din starea de must. – În est tulb-.

TULBURÉL, -EÁ, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburél, -eá, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.

TULBURÉL, -EÁ, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburél, -eá, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.

tulburel, ~ea [At: CADE / V: (înv) turb~ / Pl: ~ei, ~de / E: tulbure + -el] 1-8 a (Pop; șhp) (Cam) tulbure (1-4). 9-10 sn, a (Vin nou) care nu s-a limpezit încă.

TULBURÉL1 s. n. Vin nou (care nu s-a limpezit încă). Un vin păstrat în crama strîmtă... se vindea ca tulburel. CAMIL PETRESCU, O. II 519. Prînzisem cu cîteva măsuri de tulburel ce nu se liniștise încă între doagele bolobocului. I. BOTEZ, ȘC. 98.

TULBURÉL2, -EÁ, tulburei, -le, adj. 1. Diminutiv al lui tulbure. Nu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele, Umblînd corăbii pe ele... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 320. 2. (Rar) Neliniștit, îngrijorat. (Adverbial) Cel pe calul muced oftează tulburel. COȘBUC, P. II 197.

TULBURÉL n. Vin nou care încă nu s-a limpezit după fierbere. /tulbure + suf. ~el


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tulburél1 adj. m., pl. tulburéi; f. tulbureá, pl. tulburéle

tulburél adj. m., pl. tulburéi; f. sg. tulbureá, pl. tulburéle


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tulburel s. n. sg. vin nou care nu s-a limpezit încă

Intrare: tulburel (adj.)
tulburel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulburel
  • tulburelul
  • tulburelu‑
  • tulburea
  • tulbureaua
plural
  • tulburei
  • tulbureii
  • tulburele
  • tulburelele
genitiv-dativ singular
  • tulburel
  • tulburelului
  • tulburele
  • tulburelei
plural
  • tulburei
  • tulbureilor
  • tulburele
  • tulburelelor
vocativ singular
plural
turburel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turburel
  • turburelul
  • turburelu‑
  • turburea
  • turbureaua
plural
  • turburei
  • turbureii
  • turburele
  • turburelele
genitiv-dativ singular
  • turburel
  • turburelului
  • turburele
  • turburelei
plural
  • turburei
  • turbureilor
  • turburele
  • turburelelor
vocativ singular
plural
Intrare: tulburel (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulburel
  • tulburelul
  • tulburelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tulburel
  • tulburelului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turburel
  • turburelul
plural
genitiv-dativ singular
  • turburel
  • turburelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tulburel (adj.) turburel

etimologie:

  • Tulbure + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09

tulburel (s.n.) turburel

  • 1. Vin nou care nu s-a limpezit încă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Un vin păstrat în crama strîmtă... se vindea ca tulburel. CAMIL PETRESCU, O. II 519.
      surse: DLRLC
    • Prînzisem cu cîteva măsuri de tulburel ce nu se liniștise încă între doagele bolobocului. I. BOTEZ, ȘC. 98.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tulbure + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09