12 definiții pentru tulburel (s.n.)
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- argou (1)
Explicative DEX
TULBUREL, -EA, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburel, -ea, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.
TULBUREL, -EA, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburel, -ea, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tulburel, ~ea [At: CADE / V: (înv) turb~ / Pl: ~ei, ~de / E: tulbure + -el] 1-8 a (Pop; șhp) (Cam) tulbure (1-4). 9-10 sn, a (Vin nou) care nu s-a limpezit încă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TULBUREL1 s. n. Vin nou (care nu s-a limpezit încă). Un vin păstrat în crama strîmtă... se vindea ca tulburel. CAMIL PETRESCU, O. II 519. Prînzisem cu cîteva măsuri de tulburel ce nu se liniștise încă între doagele bolobocului. I. BOTEZ, ȘC. 98.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TULBUREL n. Vin nou care încă nu s-a limpezit după fierbere. /tulbure + suf. ~el
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURBUREL, -EA adj., s. n. v. tulburel.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turburel, ~ea a, sn vz tulburel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBUREL, -EA adj. s. n. v. tulburel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turburél n., pl. urĭ și e (d. turbure). Fam. Vin turbure abea ĭeșit din starea de must. – În est tulb-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tulburel2 s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tulburel2 s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tulburel s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
tulburel s. n. sg. vin nou care nu s-a limpezit încă
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tulburelsubstantiv neutru
- 1. Vin nou care nu s-a limpezit încă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un vin păstrat în crama strîmtă... se vindea ca tulburel. CAMIL PETRESCU, O. II 519. DLRLC
- Prînzisem cu cîteva măsuri de tulburel ce nu se liniștise încă între doagele bolobocului. I. BOTEZ, ȘC. 98. DLRLC
-
etimologie:
- Tulbure + -el. DEX '98 DEX '09