12 definiții pentru tulburel (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULBUREL, -EA, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburel, -ea, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.

TULBUREL, -EA, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburel, -ea, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.

tulburel, ~ea [At: CADE / V: (înv) turb~ / Pl: ~ei, ~de / E: tulbure + -el] 1-8 a (Pop; șhp) (Cam) tulbure (1-4). 9-10 sn, a (Vin nou) care nu s-a limpezit încă.

TULBUREL1 s. n. Vin nou (care nu s-a limpezit încă). Un vin păstrat în crama strîmtă... se vindea ca tulburel. CAMIL PETRESCU, O. II 519. Prînzisem cu cîteva măsuri de tulburel ce nu se liniștise încă între doagele bolobocului. I. BOTEZ, ȘC. 98.

TULBUREL n. Vin nou care încă nu s-a limpezit după fierbere. /tulbure + suf. ~el

TURBUREL, -EA adj., s. n. v. tulburel.

turburel, ~ea a, sn vz tulburel

TURBUREL, -EA adj. s. n. v. tulburel.

turburél n., pl. urĭ și e (d. turbure). Fam. Vin turbure abea ĭeșit din starea de must. – În est tulb-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tulburel s. n. sg. vin nou care nu s-a limpezit încă

Intrare: tulburel (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulburel
  • tulburelul
  • tulburelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tulburel
  • tulburelului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turburel
  • turburelul
plural
genitiv-dativ singular
  • turburel
  • turburelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tulburelsubstantiv neutru

  • 1. Vin nou care nu s-a limpezit încă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un vin păstrat în crama strîmtă... se vindea ca tulburel. CAMIL PETRESCU, O. II 519. DLRLC
    • format_quote Prînzisem cu cîteva măsuri de tulburel ce nu se liniștise încă între doagele bolobocului. I. BOTEZ, ȘC. 98. DLRLC
etimologie:
  • Tulbure + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.