8 definiții pentru tulburel (adj.) turburel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULBURÉL, -EÁ, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburél, -eá, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.

TULBURÉL, -EÁ, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburél, -eá, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.

tulburel, ~ea [At: CADE / V: (înv) turb~ / Pl: ~ei, ~de / E: tulbure + -el] 1-8 a (Pop; șhp) (Cam) tulbure (1-4). 9-10 sn, a (Vin nou) care nu s-a limpezit încă.

TULBURÉL2, -EÁ, tulburei, -le, adj. 1. Diminutiv al lui tulbure. Nu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele, Umblînd corăbii pe ele... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 320. 2. (Rar) Neliniștit, îngrijorat. (Adverbial) Cel pe calul muced oftează tulburel. COȘBUC, P. II 197.

TURBURÉL, -EÁ adj., s. n. v. tulburel.

turburel, ~ea a, sn vz tulburel

TURBURÉL, -EÁ adj. s. n. v. tulburel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tulburél1 adj. m., pl. tulburéi; f. tulbureá, pl. tulburéle

tulburél adj. m., pl. tulburéi; f. sg. tulbureá, pl. tulburéle

Intrare: tulburel (adj.)
tulburel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulburel
  • tulburelul
  • tulburelu‑
  • tulburea
  • tulbureaua
plural
  • tulburei
  • tulbureii
  • tulburele
  • tulburelele
genitiv-dativ singular
  • tulburel
  • tulburelului
  • tulburele
  • tulburelei
plural
  • tulburei
  • tulbureilor
  • tulburele
  • tulburelelor
vocativ singular
plural
turburel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turburel
  • turburelul
  • turburelu‑
  • turburea
  • turbureaua
plural
  • turburei
  • turbureii
  • turburele
  • turburelele
genitiv-dativ singular
  • turburel
  • turburelului
  • turburele
  • turburelei
plural
  • turburei
  • turbureilor
  • turburele
  • turburelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tulburel (adj.) turburel

  • 1. Diminutiv al lui tulbure.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele, Umblînd corăbii pe ele... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 320.
      surse: DLRLC
  • 2. Care nu s-a limpezit încă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • exemple
    • (și) adverbial Cel pe calul muced oftează tulburel. COȘBUC, P. II 197.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tulbure + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09