3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURB- v. turbo-.

TURB ~i m. pop. fam. Câine cu nărav rău. /v. a turba

turb și turbéz, a v. tr. (lat. tŭrbare, a turbura [lucrurile, apa, mintea] și intr. „a fi agitat”, d. turba, mulțime de oamenĭ: vgr. týrbe, zgomot, tumult tyrbázo și styrbázo, turbur. V. sturlubatic). Mă îmbolnăvesc de turbare: cînele a turbat. Fig. Mă înfuriĭ grozav: îmĭ vine să turbez cînd văd asemenea lucrurĭ. V. tr. Amețesc: hîrtiile astea m’aŭ turbat!

TURBA, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [Prez. ind. și: (pop.) turb] – Lat. turbare.

TURBA, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [Prez. ind. și: (pop.) turb] – Lat. turbare.

turba [At: CORESI, EV. 270 / Pzi: ~bez, (pop) ~rb / E: ml turbare] 1 vr (Înv) A-și pierde firea Si: a se zăpăci. 2 vr (Reg; d. oi; îe) A se ~ Ia cap A căpia (2). 3 vr (Îvr; d. ochi sau vedere) A se tulbura (7). 4 vr (Îvr; d. oameni) A se răzvrăti. 5 vi A se îmbolnăvi de turbare (2). 6-7 vti (Fig) A face pe cineva să-și iasă sau a-și ieși din minți (de ciudă, de furie, de durere, de ură etc.) Si: a (se) înfuria, a (se) mânia. 8 vi (Pfm; îe) A ~ după ceva (sau cineva) sau a ~ să... A-i plăcea ceva (sau cineva) foarte mult.

turbo- [At: DN3 / E: fr, it turbo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la o) turbină (1). 3 Prevăzut cu o turbină (1).

TURBA, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. Un cîine nu rămîne nebătut în sat... Totuși, mai turbează cîte unul primăvara. STANCU, D. 174. Mai ales primăvara... vietatea turbează. PAMFILE, VĂZD. 44. 2. A se mînia peste măsură; a se înfuria. Cînd auzi dascălul de fuga copiilor, turbă de mînie. ISPIRESCU, L. 276. Și să nu turbezi de mînie cînd cugeți că sînt guri rele, invidioși și ignoranți? CARAGIALE, O. III 211. Și cu toții crunt turba, Paloșile ridica. ALECSANDRI, P. P. 154. ◊ Tranz. fact. Mai potolește-te și dumneata, coană Acrivițo, pentru dumnezeu! nu-l mai turba! CARAGIALE, O. III 36. Mă turbează și, zău, mă tem să nu fac vrun păcat într-o zi. ALECSANDRI, T. I 210. ◊ Refl. Fig. Înființîndu-să o furtună foarte cumplită, cu așa sălbătăciune s-au turbat marea, încît undele ei să înălța ca niște case. DRĂGHICI, R. 9. ♦ A cădea într-un acces de furie; a se lăsa cuprins de furie, a înnebuni. Să turbeze omul că nu putea spune nimănui ce văzuse el! ISPIRESCU, U. 112. Cînd gîndesc... că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altăceva. CREANGĂ, P. 123. Da dați-mi pace!... Ați turbat? ALECSANDRI, T. I 299. – Prez. ind. și: turb (EMINESCU, N. 20, ȘEZ. I 126).

TURBO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) turbină”, „prevăzut cu o turbină”. [Var. turb-, turbi-. / < fr., it. turbo-, cf. lat. turbo – vîrtej].

TURBO- elem. „turbină, turație”. (< fr. turbo-, cf. lat. turbo, -inis)

A TURBA ~ez intranz. 1) A se îmbolnăvi de turbare; a deveni turbat. 2) fig. fam. (despre oameni) A se înfuria grozav; a se supăra peste măsură, exteriorizându-și supărarea. /<lat. turbare

turbà v. 1. a fi atins de turbare; 2. fig. a simți o ciudă mare; 3. fam. a se înfuria peste măsură. [Lat. TURBARE].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. turbez, 3 turbea; conj. prez. 1 sg. să turbez, 3 să turbeze

turba (a ~) vb., ind. prez. 3 turbea

turba vb. ind. prez. 1 sg. turbez, 3 sg. și pl. turbea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

turba (turbez, turbat), vb.1. A se îmbolnăvi de rabie. – 2. A se mînia, a se înfuria, a-și ieși din fire. – Mr. turbu, turbedz, turbare, megl. anturb(ari), istr. turbu. Lat. turbāre (Pușcariu 1774; Philippide, II, 656; Densusianu, GS, II, 20; REW 8992), cf. it. turbare, prov., cat. torbar, sp. turbar, port. torvar, alb. tërboń. Der. din lat. torvus (Pascu, Elemente, 40) nu este probabilă. Uz general (ALR, I, 127). – Der. turbă, s. f. (rabie), popstverbal); turbăciune, s. f. (furie, mînie), cu suf. -ciune (după Candrea, din lat. turbātĭōnem); turbat, adj. (care suferă de rabie; furios, violent, sălbatic; strașnic); turbătură, s. f. (înv., rabie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TURBO- „turație”. ◊ L. turbo „vînt puternic, vîltoare” > fr. turbo-, germ. id., engl. id. > rom. turbo-.~tahometru (v. taho-, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea turației turboforului în timpul funcționării acestuia la talpa sondei.

Intrare: turb
turb1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turb
  • turbul
  • turbu‑
plural
  • turbi
  • turbii
genitiv-dativ singular
  • turb
  • turbului
plural
  • turbi
  • turbilor
vocativ singular
plural
Intrare: turba
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turba
  • turbare
  • turbat
  • turbatu‑
  • turbând
  • turbându‑
singular plural
  • turbea
  • turbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turbez
(să)
  • turbez
  • turbam
  • turbai
  • turbasem
a II-a (tu)
  • turbezi
(să)
  • turbezi
  • turbai
  • turbași
  • turbaseși
a III-a (el, ea)
  • turbea
(să)
  • turbeze
  • turba
  • turbă
  • turbase
plural I (noi)
  • turbăm
(să)
  • turbăm
  • turbam
  • turbarăm
  • turbaserăm
  • turbasem
a II-a (voi)
  • turbați
(să)
  • turbați
  • turbați
  • turbarăți
  • turbaserăți
  • turbaseți
a III-a (ei, ele)
  • turbea
(să)
  • turbeze
  • turbau
  • turba
  • turbaseră
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turba
  • turbare
  • turbat
  • turbatu‑
  • turbând
  • turbându‑
singular plural
  • turbă
  • turbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turb
(să)
  • turb
  • turbam
  • turbai
  • turbasem
a II-a (tu)
  • turbi
(să)
  • turbi
  • turbai
  • turbași
  • turbaseși
a III-a (el, ea)
  • turbă
(să)
  • turbe
  • turba
  • turbă
  • turbase
plural I (noi)
  • turbăm
(să)
  • turbăm
  • turbam
  • turbarăm
  • turbaserăm
  • turbasem
a II-a (voi)
  • turbați
(să)
  • turbați
  • turbați
  • turbarăți
  • turbaserăți
  • turbaseți
a III-a (ei, ele)
  • turbă
(să)
  • turbe
  • turbau
  • turba
  • turbaseră
Intrare: turbo
prefix (I7-P)
  • turbo
prefix (I7-P)
  • turb
prefix (I7-P)
  • turbi
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turba, turbezverb

  • 1. A se îmbolnăvi de turbare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un cîine nu rămîne nebătut în sat... Totuși, mai turbează cîte unul primăvara. STANCU, D. 174. DLRLC
    • format_quote Mai ales primăvara... vietatea turbează. PAMFILE, VĂZD. 44. DLRLC
  • 2. figurat A se mânia, a se înfuria peste măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd auzi dascălul de fuga copiilor, turbă de mînie. ISPIRESCU, L. 276. DLRLC
    • format_quote Și să nu turbezi de mînie cînd cugeți că sînt guri rele, invidioși și ignoranți? CARAGIALE, O. III 211. DLRLC
    • format_quote Și cu toții crunt turba, Paloșile ridica. ALECSANDRI, P. P. 154. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Mai potolește-te și dumneata, coană Acrivițo, pentru dumnezeu! nu-l mai turba! CARAGIALE, O. III 36. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Mă turbează și, zău, mă tem să nu fac vrun păcat într-o zi. ALECSANDRI, T. I 210. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Înființîndu-să o furtună foarte cumplită, cu așa sălbătăciune s-au turbat marea, încît undele ei să înălța ca niște case. DRĂGHICI, R. 9. DLRLC
    • 2.1. A cădea într-un acces de furie; a se lăsa cuprins de furie. DLRLC
      sinonime: înnebuni
      • format_quote Să turbeze omul că nu putea spune nimănui ce văzuse el! ISPIRESCU, U. 112. DLRLC
      • format_quote Cînd gîndesc... că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altăceva. CREANGĂ, P. 123. DLRLC
      • format_quote Da dați-mi pace!... Ați turbat? ALECSANDRI, T. I 299. DLRLC
etimologie:

turboelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) turbină”, „prevăzut cu o turbină”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.