9 definiții pentru turanic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.

TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.

turanic, ~ă a [At: XENOPOL, I. R. II, 37 / Pl: ~ici, ~ice / E: turan + -ic cf ger turanisch] 1-4 Turan (5-8). 5-6 (Rar) Ca al turanilor (3-4).

TURÁNIC, -Ă, turanici, -e, adj. De origine uralo-altaică. Popoare turanice.

TURÁNIC, -Ă adj. De origine uralo-altaică. [Cf. fr. touranien].

TURÁNIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Rusia meridională și din Turkmenia; turanian. ♦ limbi če = grup de limbi: turca și mongola. (< germ. turanisch)

TURÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de popoarele turcice și uralo-altaice; propriu popoarelor turcice și uralo-altaice. /<germ. Turanisch, fr. touranien

turanic a. se zice de limbile cari nu sunt nici indo-europene nici semitice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!turánic adj. m., s. m., pl. turánici; adj. f., s. f. turánică, pl. turánice

turánic adj. m., pl. turánici; f. sg. turánică, pl. turánice

Intrare: turanic
turanic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turanic
  • turanicul
  • turanicu‑
  • turanică
  • turanica
plural
  • turanici
  • turanicii
  • turanice
  • turanicele
genitiv-dativ singular
  • turanic
  • turanicului
  • turanice
  • turanicei
plural
  • turanici
  • turanicilor
  • turanice
  • turanicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)