opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

TURANIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.

TURANIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.

turanic, ~ă a [At: XENOPOL, I. R. II, 37 / Pl: ~ici, ~ice / E: turan + -ic cf ger turanisch] 1-4 Turan (5-8). 5-6 (Rar) Ca al turanilor (3-4).

TURANIC, -Ă, turanici, -e, adj. De origine uralo-altaică. Popoare turanice.

TURANIC, -Ă adj. De origine uralo-altaică. [Cf. fr. touranien].

TURANIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Rusia meridională și din Turkmenia; turanian. ♦ limbi če = grup de limbi: turca și mongola. (< germ. turanisch)

TURANIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de popoarele turcice și uralo-altaice; propriu popoarelor turcice și uralo-altaice. /<germ. Turanisch, fr. touranien

turanic a. se zice de limbile cari nu sunt nici indo-europene nici semitice.

Ortografice DOOM

turanic adj. m., s. m., pl. turanici; adj. f., s. f. turanică, pl. turanice

!turanic adj. m., s. m., pl. turanici; adj. f., s. f. turanică, pl. turanice

turanic adj. m., pl. turanici; f. sg. turanică, pl. turanice

Intrare: turanic (adj.)
turanic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turanic
  • turanicul
  • turanicu‑
  • turanică
  • turanica
plural
  • turanici
  • turanicii
  • turanice
  • turanicele
genitiv-dativ singular
  • turanic
  • turanicului
  • turanice
  • turanicei
plural
  • turanici
  • turanicilor
  • turanice
  • turanicelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: turanic (persoană)
turanic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turanic
  • turanicul
  • turanicu‑
plural
  • turanici
  • turanicii
genitiv-dativ singular
  • turanic
  • turanicului
plural
  • turanici
  • turanicilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turanic, turanicăadjectiv
turanică, turanicesubstantiv feminin
turanic, turanicisubstantiv masculin

  • 1. (Locuitor) care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: turan turanian
    • format_quote Popoare turanice. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.