3 definiții pentru turanic (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURANIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Rusia meridională și din Turkmenia; turanian. ♦ limbi če = grup de limbi: turca și mongola. (< germ. turanisch)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turanic adj. m., s. m., pl. turanici; adj. f., s. f. turanică, pl. turanice

!turanic adj. m., s. m., pl. turanici; adj. f., s. f. turanică, pl. turanice

Intrare: turanic (persoană)
turanic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turanic
  • turanicul
  • turanicu‑
plural
  • turanici
  • turanicii
genitiv-dativ singular
  • turanic
  • turanicului
plural
  • turanici
  • turanicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turanic, turanicăadjectiv
turanică, turanicesubstantiv feminin
turanic, turanicisubstantiv masculin

  • 1. (Locuitor) care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Popoare turanice. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.