5 intrări
38 de definiții
din care- explicative (29)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tupi2 [At: DN3 / E: fr, it, sp, por tupi] 1 sni Limbă indigenă din America de Sud. 2 smf Locuitor aparținând unei populații sud-americane din zona Amazonului care are o cultură agraro-matriarhală.
tupi1 [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~pesc / E: ns cf piti, tupila] 1-2 vrt (Trs; Mol) A (se) piti. 3 vi (Reg; în jocul mija) A miji. 4 vt (Îvr; csnp) A netezi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUPI s.n. Limbă indigenă din America de Sud. // s.m. și f. Locuitor aparținînd unei populații sud-americane din zona Amazonului, care are o cultură agraro-matriarhală. [< fr., it., sp., port. tupi < cuv. indigen].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUPI adj. inv., s. m. f. (membru) al unei populații amerindiene din Amazonia (Brazilia și Paraguay). ◊ (s. n.) limbă vorbită de tupi. (< fr., sp., port. tupi)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STUPI, stupesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A scuipa. ♦ Tranz. Spec. A scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva. ♦ Tranz. A elimina un obiect aflat sau introdus în gură. ◊ Expr. A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic. ♦ (Despre pisici) A-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific. – Probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stopi v vz stupi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strupi v vz stupi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stuichi v vz stupi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stupi [At: CANTEMIR, I. I. I, 210 / V: (înv) țu~, (reg) stopi, stropi, ~uichi, stru~, ~ia, știopi, ștopi, șt~ / Pzi: ~pesc, (reg) stup / E: pbl ml *stupire (< *scuppire + sputare)] 1 vi A scuipa (1). 2 vi (Îe) A linge unde (sau, tranzitiv, aceea ce) a ~t A linge unde a scuipat Vz scuipa. 3 vt A expectora (1). 4 vt (Îe) A-și ~ (tot) sufletul (cu cineva) A o duce foarte rău. 5 vt (Îae) A se chinui cu ceva sau cu un om nepriceput, nesupus, îndărătnic. 6 vt A ~ sânge A avea o hemoptizie Si: (pop) a scuipa sânge Vz scuipa. 7 vi (D. pisici) A scuipa (1). 8 vt (C. i. oameni) A scuipa (9). 9 vt (Fșa; d. oameni; c. i. corpuri străine, substanțe etc.) A scuipa (14). 10 vt (Îe) A ~ foc și pară Se spune despre cineva care se mânie foarte tare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stupia v vz stupi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
știopi v vz stupi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
știupi v vz stupi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștopi v vz stupi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țupi v vz stupi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STUPI, stupesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A scuipa. ♦ Tranz. Spec. A scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva. ♦ Tranz. A elimina un obiect aflat sau introdus în gură. ◊ Expr. A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic. ♦ (Despre pisici) A-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific. – Probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STUPI, stupesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A scuipa. Cei ce n-aveau tutun s-apropiau mai tare și, stupindu-și drept la picioare, rosteau: Cine are... fumează... CAMILAR, N. I 11. Apoi ieși, stupind și bodogănind. La TDRG. Cînd eram băiet, stupeam în palma stîngă, apoi trînteam cu muchea palmei celeilalte în stupit și în care parte sărea el, într-acolo apucam și eu. CREANGĂ, A. 141. ♦ Tranz. (Complementul indică o persoană) A scuipa (sau a face numai gestul expresiv) în semn de batjocorire, de înjosire. Ucigașilor... rosti Măgură, întorcîndu-se spre Vieru și stupindu-l drept între ochi. CAMILAR, N. I 424. ♦ Tranz. A elimina un obiect aflat sau introdus în gură. M-a năucit colbul... strigă moșul Pană, stupind de cîteva ori numai glod. CAMILAR, N. I 317. ◊ Fig. Omul are măiestrii primejdioase și mai ales știe să stupească fulger printr-o țeavă. SADOVEANU, V. F. 161. ◊ Expr. A stupi sînge = a scuipa sînge, v. sînge. Am stupit sînge două săptămîni. SADOVEANU, O. VII 360. A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput, nesupus sau îndărătnic. Hei, hei! Nu știți d-voastră ce poam’ a dracului e Harap-Alb aista. Pînă l-am dat pe brazdă, mi-am stupit sufletul cu dînsul. CREANGĂ, P. 230. Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet cobăit și leneș de n-are păreche. Dimineața, pînă-l scoli, îți stupești sufletul. id. A. 13. ♦ (Despre pisici) A-și încorda corpul într-un gest de apărare (rareori de atac) însoțit de un pufăit specific. Scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam, și le șmotream dinaintea lui de le mergea colbul; și nu puteau scăpa bietele mîțe din mîinile noastre pînă ce nu ne zgăriau și ne stupeau, ca pe noi. CREANGĂ, A. 37. ◊ Refl. reciproc. Pentru cari trăiesc rău [se spune că] trăiesc ca cînii; se stupesc ca mîțele. ȘEZ. II 47.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE STUPI mă ~esc intranz. pop. A face (concomitent) schimb de batjocuri (cu cineva). /<lat. stupire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A STUPI ~esc 1. tranz. pop. 1) (salivă, flegmă sau obiecte aflate în cavitatea bucală) A arunca din gură (cu ajutorul limbii și al buzelor); a scuipa. ◊ A-și ~ plămânii se spune despre tuberculoși care tușesc și expectorează mult. ~ sânge a fi grav bolnav (de tuberculoză). A-și ~ sufletul a se chinui mult cu o persoană nepricepută sau neînțelegătoare ori cu un lucru plictisitor și greu de făcut. 2) (persoane) A batjocori prin gestul stupitului; a scuipa. 3) (despre pisici) A scoate un pufăit specific însoțit de un gest de apărare. 2. intranz. A evacua saliva sau flegma din gură (cu ajutorul limbii și al buzelor); a scuipa. /<lat. stupire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STOPI vb. v. stupi.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STUPI vb. (Mold.) A scuipa. L-ași stupi și nu-l pociu. CANTEMIR, IST. Frîul, ca pre un stăpîn avîndu-l [calul], îl lepăda ștupindu-l și adeasă spumegînd. ILIODOR. „Unde voiu ștopi?” Zisu-i-au împăratul: "Du-te, de stopește în cerdac. B 1774, 20v; cf. B 1774, 30r; B 1775, 74r, 83r. Variante: stopi (B 1774, 20v), știupi (B 1774, 20v, 30r), ștopi (B 1774, 20v), ștupi (ILIODOR; B 1775, 74r). Etimologie: probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare). Vezi și știupit, știupitură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTIUPI vb. v. stupi.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTOPI vb. v. stupi.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scuipà v. 1. a da afară orice materie din gură, gâtlej, plămâni: a scuipa sânge; 2. a vărsa: a scuipa foc. [Macedo-rom. ascupi: probabil onomatopee, ca și sinonimul Mold. stupì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stupì v. Mold. a scuipa: își stupiau în sîn. CR. [Probabil onomatopee (v. scuipà)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pitésc (vest) și tupésc (est) v. tr. (poate înrudit cu it. piccino, fr. petit. Cp. cu pitulez). Fam. Ascund. V. refl. Mă ascund ghemuindu-mă. mă pitulez. V. chitesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuĭp, a -á v. intr. (vlat. côspire [cl. conspúere], pin met. scopire, prez. scupio, de unde vechiu scuip [ca roĭb din rŭbeus], a scuĭpi, azĭ a scuipa și a șchiopi [Dos., ca schimb din *schiamb]. Cp. cu vfr. escopir, sp. escupir, pg. cuspir). Vest. Arunc saliva din gură: fumătoriĭ scuĭpă mult V. tr. Arunc din gură sau din gît: a scuĭpa flegmă. Murdăresc cu scuipat: a scuĭpa pardoseala. – Vechi și scuĭpesc, șchĭopesc, șchĭuopesc, școpesc. Azĭ în est stupesc (pop. stuchesc și stuchĭ, tu stuchĭ, el stuche, să stuche), rar șchĭopesc; In Gorj. eŭ scupiĭ (tu scúpiĭ, el scúpie, scupiém, scupiáțĭ, scúpie; a scupia), în Meh. șchĭupesc, în Ban. șchip (a șchipa).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stupésc, V. scuĭp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștĭupésc, V. scuĭp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tupésc și (pop.) tuchésc, V. pitesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stupi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stupesc, 3 sg. stupește, imperf. 1 stupeam; conj. prez. 1 sg. să stupesc, 3 să stupească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stupi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stupesc, imperf. 3 sg. stupea; conj. prez. 3 să stupească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stupi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stupesc, imperf. 3 sg. stupea; conj. prez. 3 sg. și pl. stupească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STUPI vb. v. scuipa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stupi vb. v. SCUIPA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tupi, tupesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) ascunde, a (se) piti. 2. a miji. 3. a netezi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tupi, tuptesc, (utupti, hutupti), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A se ascunde, a se piti: „Și piatra o răsturnați / Și-ntr-aceie vă utuptiți / Și-ntr-aceie vă porciți” (Bilțiu, 1990: 290). 2. A se astupa la ochi: „Un jucător astupându-și ochii cu mâinile se spune că tuptește, în timp ce ceilalți se ascund prin grajduri, cotețe sau alte cotloane” (Lenghel, 1979: 222). – Cf. piti, tupila (Scriban, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tupi, tuptesc, (utupti, hutupti), vb. intranz. – 1. A se ascunde, a se piti: „Și piatra o răsturnați / Și-ntr-aceie vă utuptiți / Și-ntr-aceie vă porciți” (Bilțiu 1990: 290). 2. A se astupa la ochi: „Un jucător ascunzânzdu-și ochii cu mâinile se spune că tuptește, în timp ce ceilalți se ascund prin grajduri, cotețe sau alte cotloane” (Lenghel 1979: 222). – Probabil din astupa (< lat. adstuppare, de la stuppa); Cf. piti, tupila (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștopi, ștopesc, (scopi), vb. tranz., (dial. ștopti) – A scuipa: „Alțî din față îl ștope, / Alțî din dos îl pălmuie” (Bilțiu, 2006: 237). – Var. a lui scopi (dial. scopti), din scuipa (lat. *scupire, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M74) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F148) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N70) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
tupisubstantiv neutru
- 1. Limbă indigenă din America de Sud. DN
etimologie:
- tupi DN
tupi, tupisubstantiv masculin tupi, tupisubstantiv feminin
- 1. Locuitor aparținând unei populații sud-americane din zona Amazonului, care are o cultură agraro-matriarhală. DN
etimologie:
- tupi DN
stupi, stupescverb
- 1. Scuipa. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: scuipa
- Cei ce n-aveau tutun s-apropiau mai tare și, stupindu-și drept la picioare, rosteau: Cine are... fumează... CAMILAR, N. I 11. DLRLC
- Apoi ieși, stupind și bodogănind. La TDRG. DLRLC
- Cînd eram băiet, stupeam în palma stîngă, apoi trînteam cu muchea palmei celeilalte în stupit și în care parte sărea el, într-acolo apucam și eu. CREANGĂ, A. 141. DLRLC
- 1.1. A scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ucigașilor... rosti Măgură, întorcîndu-se spre Vieru și stupindu-l drept între ochi. CAMILAR, N. I 424. DLRLC
-
- 1.2. A elimina un obiect aflat sau introdus în gură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- M-a năucit colbul... strigă moșul Pană, stupind de cîteva ori numai glod. CAMILAR, N. I 317. DLRLC
- Omul are măiestrii primejdioase și mai ales știe să stupească fulger printr-o țeavă. SADOVEANU, V. F. 161. DLRLC
- A stupi sânge = a scuipa sânge, DLRLC
- Am stupit sînge două săptămîni. SADOVEANU, O. VII 360. DLRLC
-
- A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Hei, hei! Nu știți d-voastră ce poam’ a dracului e Harap-Alb aista. Pînă l-am dat pe brazdă, mi-am stupit sufletul cu dînsul. CREANGĂ, P. 230. DLRLC
- Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet cobăit și leneș de n-are păreche. Dimineața, pînă-l scoli, îți stupești sufletul. CREANGĂ, A. 13. DLRLC
-
-
- 1.3. (Despre pisici) A-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam, și le șmotream dinaintea lui de le mergea colbul; și nu puteau scăpa bietele mîțe din mîinile noastre pînă ce nu ne zgăriau și ne stupeau, ca pe noi. CREANGĂ, A. 37. DLRLC
- Pentru cari trăiesc rău [se spune că] trăiesc ca cînii; se stupesc ca mîțele. ȘEZ. II 47. DLRLC
-
-
etimologie:
- *stupire (din *scuppire + sputare). DEX '09 DEX '98