opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUPAIA s. f. mamifer lemurian, arboricol, cel mai primitiv din ordinul primatelor, asemănător cu veverița, din Asia de sud-est, Indonezia și Filipine. (< fr. tupaïa)

ȚOPĂI, țopăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăi vb. IV] – Țop + suf. -ăi.

ȚOPĂI, țopăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăi vb. IV] – Țop + suf. -ăi.

ȚUPĂI vb. IV v. țopăi.

țiupăi v vz țopăi

țopăi [At: STAMATI, V. 4271/35 / V: țup~, (reg) țiup~ / Pzi: țopăi, ~esc / E: țop1 + -ăi] 1 vi A face sărituri repetate Si: a sălta, (reg) a țuputi (1). 2 vi A se mișca dezordonat, aruncând picioarele Si: a sălta, (reg) a țuputi (2). 3 vi A dansa sărind Si: (reg) a țuputi (3). 4 vi (Pex; dep) A dansa greoi, prost, fără eleganță Si: (reg) a țuputi (4). 5 vtf A face pe cineva să danseze.

țupăi v vz țopăi

ȚOPĂI, țopăi, și țopăiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma țupăi) A sălta de pe-un picior pe altul, a se mișca sărind (dezordonat) și aruncînd picioarele. Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71. ♦ (Ironic) A dansa, a juca. Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197. ◊ Tranz. fact. Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317. – Variantă: țupăi vb. IV.

A ȚOPĂI țopăi 1. intranz. A sări de pe un picior pe altul (făcând mișcări dezordonate). 2. tranz. peior. A se mișca în ritmul unui dans; a juca cu temperament. /țop + suf. ~ăi

țopăì v. a sări într’un picior: ia privește cum țopăește AL. [V. țop!].

țupăì v. a juca sărind; V. țup!

țópăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ.

țúpăĭ, V. țopăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țopăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țopăi, 3 țopăie, imperf. 1 țopăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țopăi, 3 să țopăie

țopăi (a ~) vb., ind. prez. 3 țopăie, imperf. 3 sg. țopăia; conj. prez. 3 să țopăie

țopăi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țopăi, 3 sg. și pl. țopăie, imperf. 3 sg. țopăia

țopăi vb., ind. prez. pers. 1 țopăi / țopăiesc

țopăi (ind. prez. 1 sg. țopăi, 3 sg. și pl. țopăie)

țopăesc, -păe 3, -păiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚOPĂI vb. v. sări.

ȚOPĂI vb. v. dansa, juca.

țopăi vb. v. DANSA. JUCA.

ȚOPĂI vb. a sălta, a sări, (reg.) a hopăi. (Nu mai ~ atîta!)

Intrare: tupaia
substantiv feminin (F163)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tupaia
  • tupaia
plural
  • tupaia
 —
genitiv-dativ singular
  • tupaia
  • tupaiei
plural
  • tupaia
 —
vocativ singular —
plural —
Intrare: țopăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țopăi
  • țopăire
  • țopăit
  • țopăitu‑
  • țopăind
  • țopăindu‑
 singular plural
  • țopăie
  • țopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țopăi
 (să)
  • țopăi
  • țopăiam
  • țopăii
  • țopăisem
a II-a (tu)
  • țopăi
 (să)
  • țopăi
  • țopăiai
  • țopăiși
  • țopăiseși
a III-a (el, ea)
  • țopăie
 (să)
  • țopăie
  • țopăia
  • țopăi
  • țopăise
plural I (noi)
  • țopăim
 (să)
  • țopăim
  • țopăiam
  • țopăirăm
  • țopăiserăm
  • țopăisem
a II-a (voi)
  • țopăiți
 (să)
  • țopăiți
  • țopăiați
  • țopăirăți
  • țopăiserăți
  • țopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țopăie
 (să)
  • țopăie
  • țopăiau
  • țopăiră
  • țopăiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DMLR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țopăi
  • țopăire
  • țopăit
  • țopăitu‑
  • țopăind
  • țopăindu‑
 singular plural
  • țopăiește
  • țopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țopăiesc
 (să)
  • țopăiesc
  • țopăiam
  • țopăii
  • țopăisem
a II-a (tu)
  • țopăiești
 (să)
  • țopăiești
  • țopăiai
  • țopăiși
  • țopăiseși
a III-a (el, ea)
  • țopăiește
 (să)
  • țopăiască
  • țopăia
  • țopăi
  • țopăise
plural I (noi)
  • țopăim
 (să)
  • țopăim
  • țopăiam
  • țopăirăm
  • țopăiserăm
  • țopăisem
a II-a (voi)
  • țopăiți
 (să)
  • țopăiți
  • țopăiați
  • țopăirăți
  • țopăiserăți
  • țopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țopăiesc
 (să)
  • țopăiască
  • țopăiau
  • țopăiră
  • țopăiseră
țiupăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țupăi
  • țupăire
  • țupăit
  • țupăitu‑
  • țupăind
  • țupăindu‑
 singular plural
  • țupăie
  • țupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țupăi
 (să)
  • țupăi
  • țupăiam
  • țupăii
  • țupăisem
a II-a (tu)
  • țupăi
 (să)
  • țupăi
  • țupăiai
  • țupăiși
  • țupăiseși
a III-a (el, ea)
  • țupăie
 (să)
  • țupăie
  • țupăia
  • țupăi
  • țupăise
plural I (noi)
  • țupăim
 (să)
  • țupăim
  • țupăiam
  • țupăirăm
  • țupăiserăm
  • țupăisem
a II-a (voi)
  • țupăiți
 (să)
  • țupăiți
  • țupăiați
  • țupăirăți
  • țupăiserăți
  • țupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țupăie
 (să)
  • țupăie
  • țupăiau
  • țupăiră
  • țupăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țupăi
  • țupăire
  • țupăit
  • țupăitu‑
  • țupăind
  • țupăindu‑
 singular plural
  • țupăiește
  • țupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țupăiesc
 (să)
  • țupăiesc
  • țupăiam
  • țupăii
  • țupăisem
a II-a (tu)
  • țupăiești
 (să)
  • țupăiești
  • țupăiai
  • țupăiși
  • țupăiseși
a III-a (el, ea)
  • țupăiește
 (să)
  • țupăiască
  • țupăia
  • țupăi
  • țupăise
plural I (noi)
  • țupăim
 (să)
  • țupăim
  • țupăiam
  • țupăirăm
  • țupăiserăm
  • țupăisem
a II-a (voi)
  • țupăiți
 (să)
  • țupăiți
  • țupăiați
  • țupăirăți
  • țupăiserăți
  • țupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țupăiesc
 (să)
  • țupăiască
  • țupăiau
  • țupăiră
  • țupăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tupaia, tupaiasubstantiv feminin

  • 1. Mamifer lemurian, arboricol, cel mai primitiv din ordinul primatelor, asemănător cu veverița, din Asia de sud-est, Indonezia și Filipine. MDN '00
etimologie:

țopăi, țopăiverb

  • 1. A face sărituri repetate, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hopăi sălta sări
    • format_quote Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. DLRLC
    • format_quote Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. DLRLC
    • format_quote Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. DLRLC
    • format_quote Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71. DLRLC
    • 1.1. peiorativ A dansa, a juca (fără eleganță). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dansa juca
      • format_quote Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. DLRLC
      • format_quote Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317. DLRLC
etimologie:
  • Țop + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.