2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUPÁIA s. f. mamifer lemurian, arboricol, cel mai primitiv din ordinul primatelor, asemănător cu veverița, din Asia de sud-est, Indonezia și Filipine. (< fr. tupaïa)

ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.

ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.

ȚUPĂÍ vb. IV v. țopăi.

țopăi [At: STAMATI, V. 4271/35 / V: țup~, (reg) țiup~ / Pzi: țopăi, ~esc / E: țop1 + -ăi] 1 vi A face sărituri repetate Si: a sălta, (reg) a țuputi (1). 2 vi A se mișca dezordonat, aruncând picioarele Si: a sălta, (reg) a țuputi (2). 3 vi A dansa sărind Si: (reg) a țuputi (3). 4 vi (Pex; dep) A dansa greoi, prost, fără eleganță Si: (reg) a țuputi (4). 5 vtf A face pe cineva să danseze.

ȚOPĂÍ, țópăi, și țopăiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma țupăi) A sălta de pe-un picior pe altul, a se mișca sărind (dezordonat) și aruncînd picioarele. Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71. ♦ (Ironic) A dansa, a juca. Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197. ◊ Tranz. fact. Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317. – Variantă: țupăí vb. IV.

A ȚOPĂÍ țópăi 1. intranz. A sări de pe un picior pe altul (făcând mișcări dezordonate). 2. tranz. peior. A se mișca în ritmul unui dans; a juca cu temperament. /țop + suf. ~ăi

țopăì v. a sări într’un picior: ia privește cum țopăește AL. [V. țop!].

țópăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie

țopăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țópăi, 3 sg. și pl. țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá

țopăí vb., ind. prez. pers. 1 țópăi / țopăiésc

țopăi (ind. prez. 1 sg. țopăi, 3 sg. și pl. țopăie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚOPĂI vb. a sălta, a sări, (reg.) a hopăi. (Nu mai ~ atîta!)

arată toate definițiile

Intrare: tupaia
substantiv feminin (F163)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tupaia
  • tupaia
plural
  • tupaia
genitiv-dativ singular
  • tupaia
  • tupaiei
plural
  • tupaia
vocativ singular
plural
Intrare: țopăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țopăi
  • țopăire
  • țopăit
  • țopăitu‑
  • țopăind
  • țopăindu‑
singular plural
  • țopăie
  • țopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țopăi
(să)
  • țopăi
  • țopăiam
  • țopăii
  • țopăisem
a II-a (tu)
  • țopăi
(să)
  • țopăi
  • țopăiai
  • țopăiși
  • țopăiseși
a III-a (el, ea)
  • țopăie
(să)
  • țopăie
  • țopăia
  • țopăi
  • țopăise
plural I (noi)
  • țopăim
(să)
  • țopăim
  • țopăiam
  • țopăirăm
  • țopăiserăm
  • țopăisem
a II-a (voi)
  • țopăiți
(să)
  • țopăiți
  • țopăiați
  • țopăirăți
  • țopăiserăți
  • țopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țopăie
(să)
  • țopăie
  • țopăiau
  • țopăi
  • țopăiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DMLR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țopăi
  • țopăire
  • țopăit
  • țopăitu‑
  • țopăind
  • țopăindu‑
singular plural
  • țopăiește
  • țopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țopăiesc
(să)
  • țopăiesc
  • țopăiam
  • țopăii
  • țopăisem
a II-a (tu)
  • țopăiești
(să)
  • țopăiești
  • țopăiai
  • țopăiși
  • țopăiseși
a III-a (el, ea)
  • țopăiește
(să)
  • țopăiască
  • țopăia
  • țopăi
  • țopăise
plural I (noi)
  • țopăim
(să)
  • țopăim
  • țopăiam
  • țopăirăm
  • țopăiserăm
  • țopăisem
a II-a (voi)
  • țopăiți
(să)
  • țopăiți
  • țopăiați
  • țopăirăți
  • țopăiserăți
  • țopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țopăiesc
(să)
  • țopăiască
  • țopăiau
  • țopăi
  • țopăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țupăi
  • țupăire
  • țupăit
  • țupăitu‑
  • țupăind
  • țupăindu‑
singular plural
  • țupăie
  • țupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țupăi
(să)
  • țupăi
  • țupăiam
  • țupăii
  • țupăisem
a II-a (tu)
  • țupăi
(să)
  • țupăi
  • țupăiai
  • țupăiși
  • țupăiseși
a III-a (el, ea)
  • țupăie
(să)
  • țupăie
  • țupăia
  • țupăi
  • țupăise
plural I (noi)
  • țupăim
(să)
  • țupăim
  • țupăiam
  • țupăirăm
  • țupăiserăm
  • țupăisem
a II-a (voi)
  • țupăiți
(să)
  • țupăiți
  • țupăiați
  • țupăirăți
  • țupăiserăți
  • țupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țupăie
(să)
  • țupăie
  • țupăiau
  • țupăi
  • țupăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țupăi
  • țupăire
  • țupăit
  • țupăitu‑
  • țupăind
  • țupăindu‑
singular plural
  • țupăiește
  • țupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țupăiesc
(să)
  • țupăiesc
  • țupăiam
  • țupăii
  • țupăisem
a II-a (tu)
  • țupăiești
(să)
  • țupăiești
  • țupăiai
  • țupăiși
  • țupăiseși
a III-a (el, ea)
  • țupăiește
(să)
  • țupăiască
  • țupăia
  • țupăi
  • țupăise
plural I (noi)
  • țupăim
(să)
  • țupăim
  • țupăiam
  • țupăirăm
  • țupăiserăm
  • țupăisem
a II-a (voi)
  • țupăiți
(să)
  • țupăiți
  • țupăiați
  • țupăirăți
  • țupăiserăți
  • țupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țupăiesc
(să)
  • țupăiască
  • țupăiau
  • țupăi
  • țupăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țopăi țupăi

  • 1. A face sărituri repetate, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hopăi sălta sări attach_file 4 exemple
    exemple
    • Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190.
      surse: DLRLC
    • Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153.
      surse: DLRLC
    • Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71.
      surse: DLRLC
    • 1.1. peiorativ A dansa, a juca (fără eleganță).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dansa juca attach_file 3 exemple
      exemple
      • Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331.
        surse: DLRLC
      • Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv factitiv Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Țop + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09