2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÚLAI interj. (Reg.) Exclamație care exprimă spaimă, mânie etc.; valeu! vai! ajutor! – Cf. magh. tolvaj „tâlhar”.

TÚLAI interj. (Reg.) Exclamație care exprimă spaimă, mânie etc.; valeu! vai! ajutor! – Cf. magh. tolvaj „tâlhar”.

tulai1 sn, i [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 264 / V: (reg) tolvai, ~loaie, ~luai, ~luvai, ~Ivai, ~Ivăi / E: mg tolvaj „tâlhar”] (Reg) 1-2 (Cuvânt care) exprimă spaimă Si: ajutor! vai! valeu! 3-4 (Cuvânt care) exprimă mirare Si: vai! 5-6 (Cuvânt care) exprimă mânie Si: vai!

tulai2 i [At: CADE / E: tuli1] (Reg) Țuști!

TÚLAI interj. (Regional) 1. Exclamație de spaimă, de mînie etc.; valeu! vai! ajutor! Tulai, drace... dacă mai spunea vorbă, dam în el. DAVIDOGLU, M. 64. O femeie țipă desperată: – Tulai! Săriți c-o omoară! REBREANU, I. 28. Mă dusei la rîul sec, Dorul mîndrei să-l înec. Și-l băgai în valea seacă: Tulai, tulai, că se-neacă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 393. 2. Țuști! zbughi!

țulăi [At: ALRT II, 68 / Pzi: țulăi / E: ns cf țurăi2] (Reg) 1 vi (D. păsări) A scoate anumite sunete. 2 vt A apostrofa tare și cu duritate pe cineva. 3 vrr A se certa (2). 4 vt (C. i. un câine) A asmuți (2).

tîlhár m. (din *tîlhă, adică „om de desiș”. Cp. cu fiŭ al păduriĭ = tîlhar, la T. Vîrnav, Istoria vĭețiĭ mele, ed. Goroveĭ, p. 68. D. rom. vine ung. tolvaj, tîlhar. V. tîhlăriș, sihlă). Bandit, brigand, hoț de codru. – În est talhar, din *tălhar, ca haldan d. *hlîndan și saltar d. sertar. – Fem. -ăroaĭcă saŭ -ăríță. În Trans. (după ung.) túlaĭ, túlvaĭ! = „sărițĭ, hoțiĭ”! V. codrean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÚLAI interj. v. a, ah, aoleu, au, i, o, of, oh, țuști, vai, zbughi.

tulai interj. v. A. AH. AOLEU. AU. I. O. OF. OH. ȚUȘTI. VAI. ZBUGHI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

túlai, (tulvai), interj. – (reg.) Exclamație care exprimă spaimă; văleu, vai, ajutor! „Tulai, Doamne, scapă-mă de Pintea, că mă frije de viu” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 198). – Cf. magh. tolvaj „tâlhar” (DEX).

țulăí, țulăiésc, vb. IV (reg.) 1. a striga, a apostrofa. 2. a se certa.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tulai! interj. (reg.) vai!, aoleu!

Intrare: tulai
tulai interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • tulai
Intrare: țulăi
țulăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

tulai regional

  • 1. Exclamație care exprimă spaimă, mânie etc.; ajutor!
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vai văleu attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tulai, drace... dacă mai spunea vorbă, dam în el. DAVIDOGLU, M. 64.
      surse: DLRLC
    • O femeie țipă desperată: – Tulai! Săriți c-o omoară! REBREANU, I. 28.
      surse: DLRLC
    • Mă dusei la rîul sec, Dorul mîndrei să-l înec. Și-l băgai în valea seacă: Tulai, tulai, că se-neacă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 393.
      surse: DLRLC

etimologie: