2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÚLAI interj. (Reg.) Exclamație care exprimă spaimă, mânie etc.; valeu! vai! ajutor! – Cf. magh. tolvaj „tâlhar”.

TÚLAI interj. (Reg.) Exclamație care exprimă spaimă, mânie etc.; valeu! vai! ajutor! – Cf. magh. tolvaj „tâlhar”.

tulai1 sn, i [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 264 / V: (reg) tolvai, ~loaie, ~luai, ~luvai, ~Ivai, ~Ivăi / E: mg tolvaj „tâlhar”] (Reg) 1-2 (Cuvânt care) exprimă spaimă Si: ajutor! vai! valeu! 3-4 (Cuvânt care) exprimă mirare Si: vai! 5-6 (Cuvânt care) exprimă mânie Si: vai!

tulai2 i [At: CADE / E: tuli1] (Reg) Țuști!

TÚLAI interj. (Regional) 1. Exclamație de spaimă, de mînie etc.; valeu! vai! ajutor! Tulai, drace... dacă mai spunea vorbă, dam în el. DAVIDOGLU, M. 64. O femeie țipă desperată: – Tulai! Săriți c-o omoară! REBREANU, I. 28. Mă dusei la rîul sec, Dorul mîndrei să-l înec. Și-l băgai în valea seacă: Tulai, tulai, că se-neacă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 393. 2. Țuști! zbughi!

țulăi [At: ALRT II, 68 / Pzi: țulăi / E: ns cf țurăi2] (Reg) 1 vi (D. păsări) A scoate anumite sunete. 2 vt A apostrofa tare și cu duritate pe cineva. 3 vrr A se certa (2). 4 vt (C. i. un câine) A asmuți (2).

tîlhár m. (din *tîlhă, adică „om de desiș”. Cp. cu fiŭ al păduriĭ = tîlhar, la T. Vîrnav, Istoria vĭețiĭ mele, ed. Goroveĭ, p. 68. D. rom. vine ung. tolvaj, tîlhar. V. tîhlăriș, sihlă). Bandit, brigand, hoț de codru. – În est talhar, din *tălhar, ca haldan d. *hlîndan și saltar d. sertar. – Fem. -ăroaĭcă saŭ -ăríță. În Trans. (după ung.) túlaĭ, túlvaĭ! = „sărițĭ, hoțiĭ”! V. codrean.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tulai (reg.) interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÚLAI interj. v. a, ah, aoleu, au, i, o, of, oh, țuști, vai, zbughi.

tulai interj. v. A. AH. AOLEU. AU. I. O. OF. OH. ȚUȘTI. VAI. ZBUGHI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

túlai, (tulvai), interj. – (reg.) Exclamație care exprimă spaimă; văleu, vai, ajutor! „Tulai, Doamne, scapă-mă de Pintea, că mă frije de viu” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 198). – Cf. magh. tolvaj „tâlhar” (DEX).

țulăí, țulăiésc, vb. IV (reg.) 1. a striga, a apostrofa. 2. a se certa.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tulai! interj. (reg.) vai!, aoleu!

Intrare: tulai
tulai interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • tulai
Intrare: țulăi
țulăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tulaiinterjecție

regional
  • 1. Exclamație care exprimă spaimă, mânie etc.; ajutor! DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vai văleu
    • format_quote Tulai, drace... dacă mai spunea vorbă, dam în el. DAVIDOGLU, M. 64. DLRLC
    • format_quote O femeie țipă desperată: – Tulai! Săriți c-o omoară! REBREANU, I. 28. DLRLC
    • format_quote Mă dusei la rîul sec, Dorul mîndrei să-l înec. Și-l băgai în valea seacă: Tulai, tulai, că se-neacă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 393. DLRLC
  • 2. Zbughi, țuști. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.