tuia sf [At: MURNU, O. 81 / S și: thu~, thuya / Pl: ~ / E: gr Θύια, fr thuya] (Bot) Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, având coroana piramidală și ramurile întinse orizontal Si: arborele-vieții (Thuja occidentalis).

TUIA s. f. (Bot.) Arborele vieții, v. arbore. – Variantă: tuie s. f.

TUIA s.f. (Bot.) Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, avînd coroana piramidală și ramurile întinse orizontal; arborele vieții. [Pron. tu-ia, pl. invar. / < fr. thuya].

TUIA s. f. arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, având coroana piramidală și ramurile întinse orizontal; arborele vieții. (< fr. thuya)

TUIA f. Arbore decorativ exotic din familia pinului, cu tulpina înaltă, cu coroana deasă și ramuroasă, cu frunze mici, solzoase; arborele vieții. [G.-D. tuiei] /<fr. thuya

tui⁵ vtr [At: LB / Pzi: ~esc / E: tu¹] (Reg) 1-2 A (se) tutui¹ (1-2).

tui⁴ sn vz tuie

tui⁶, tuie a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ / E: ns cf tehui, hututui, tuieș] (D. persoane) 1 (Olt; Mun) Care este țicnit Si: nebun, smintit, (reg) tuiac (1), tuieș (1). 2 (Olt; Mol) Care este zăpăcit Si: (pfm) aiurit, năuc, (reg) tuiac (2), tuieș (2). 3 (Trs; Mun) Amețit de băutură Si: (reg) tuiac (3).

tuie sf [At: PAMFILE, C. Ț. 187 / V: (reg) tui sn / Pl: tui / E: ns cf toi³] (Mol) Dor accentuat față de cineva sau de ceva Si: patimă.

TUI² tuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se tutui. Ba tu! – Ba tu! – Ian auzi-i cum se tuiesc! ALECSANDRI, T. I 99.

TUI³, TUIE, tui, adj. (Regional) Tuieș.

TUIE¹ s. f. v. tuia.

TUIE², tui, s. f. (Regional) Dor fierbinte de ceva; dîrdoră. Pălindu-l pe băiet tuia însuratului, trimete pe mă-sa la împărat să-i ceară fata de nevastă. ȘEZ. VI 13.

TUI³, TUIE, tui, adj. (Reg.) Tuieș. – Din tuieș.

TUI², tuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) tutui. – Din tu.

2) tuĭ, túĭe (Olt.) și túĭeș, -ă (Mold.) adj. Fam. Șuĭ, țicnit, cam nebun.

tuia (arbore) s. f., g.-d. art. tuiei; pl. tuia

tuia (arbore) s. f., g.-d. art. tuiei; pl. tuia

tuia s. f., g.-d art. tuiei; pl. tuia

TUIA s. v. arborele-vieții.

TUIA s. (BOT.; Thuja orientalis) arborele-vieții, (rar) tămîie.

TUI vb. v. tutui.

TUI adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

tui adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

tui vb. v. TUTUI.

tui (-iesc, -it), vb. – A înnebuni, a scoate din minți. Creație expresivă, probabil în loc de tutui, cf. tut. Nu apare în dicționare; se folosește în Mold., cf. un flăcău zurbagiu în sat tuește pe toți (Ghibănescu). – Der. tueș (var. tuiș), adj. (Mold., nebun).

tuie s. f. – Plantă exotică (Thuja orientalis, T. occidentalis). Fr. thuja nume științific.

tuie, tui, s.f. (reg.) dor fierbinte, patimă.

tui, tuiesc, vb. tranz. – (reg.) A lovi (Papahagi, 1925). – Creație expresivă, probabil în loc de tutui, cf. tut (DER).

tui, tuiesc, vb. tranz. – 1. A lovi (Papahagi 1925). 2. A înnebuni (pe cineva) (DER). Cf. adj. tui „țicnit, nebun” (Bulgăr 2007). – Creație expresivă (DER).

THUJA L., TUIA, ARBORELE VIEȚII, fam. Cupressaceae. Gen orginar din America de N și Asia, 6 specii, arbori sau arbuști rășinoși, monoici, erecți. Frunze, persistente, mici, opuse, solzoase, dispuse imbricat pe 4 rînduri, cu aromă puternică, alipite de lujerii comprimați. Ramurile sînt, pe partea inferioară, verzi, uneori verzi-albăstrui și pot avea dungi albe. Flori unisexuate, mici, terminale sau axilare; cele mascule mici, globuloase, cu filamente scurte, antere cu 6 saci polinici; cele femele dau naștere la conuri alungite, cu solzi opuși, imbricați, 8 rar 12, dintre care 2-6 sînt fertili și 2 (uneori 4) exteriori plus 2 interiori sînt sterili. Fiecare solz cu 1-3 (foarte rar 5) semințe mici, plate.

Thuja occidentalis L. « Tuia ». Specie care înflorește primăvara. Conuri mici, lunguieț-ovate, galbene, erecte, mai tîrziu brune, pendente, iama maronii, la maturitate se deschid, cu 8-10 solzi uscați, pieloși, numai 4 din interior poartă semințe ovate, turtite, aripate. Frunze asemănătoare cu solzii, imbricate, verzi-murdar, iarna devin maronii, cu. o glandă uleioasă, globuloasă. Ramurile, în general, sînt dispuse în plan orizontal. Scoarța, brună-roșiatică, se exfoliază. Coroană alungit-piramidală. Arbore, 18-20 m înălțime

Thuja plicata D. Don, « Tuie gigantică », (syn. T. gigantea Nutt.). Specie cu conuri brune, ovoid-alungit-eliptice, cu 8-10 solzi uscați, dintre care 2-3 perechi cu semințe aripate. Frunze verzi, lucioase, solziforme, imbricate, cu o glandă uleioasă, lunguiață; cele de la partea inferioară a ramurilor cu o pată albă, lunguiață. Arbore conic cu ramuri lungi, îndepărtate, pînă la 65 m înălțime, scoarță lucioasă, maro-închis-roșiatică, pe o tulpină dreaptă, cilindrică. Toate speciile descrise mai sus au numeroase varietăți și soiuri decorative.