4 intrări

54 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÚȘĂ2, s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă.

TÚȘĂ1, tușe, s. f. I. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tușă1 (II 1) și repunerea ei în joc. III. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor. – Din fr. touche.

TÚȘĂ1, tușe, s. f. I. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tușă1 (II 1) și repunerea ei în joc. III. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor. – Din fr. touche.

tușă1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 194 / Pl: ~șe / E: fr touche] 1 (Înv) Clapă la instrumentele muzicale cu claviatură Si: tastă (1). 2 Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules. 3 (Tex) Clapă la ratieră. 4 (Arte) Modul de aplicare a culorii cu pensula sau cu alte instrumente, prin care se poate defini maniera de lucru a unui pictor Si: tușeu (6). 5 (Spt) Linie care marchează limitele laterale ale unui teren de fotbal, de rugbi. 6 (Spt; îlav) În ~ Dincolo de tușă1. 7-8 (Spt; îe) A sta (sau a fi, a rămâne ori a fi pus) pe ~ A sta (sau a fi obligat să stea) inactiv. 9 (Spt) Scoatere a mingii dincolo de tușă1 (5) și repunerea ei în joc. 10 (La jocul de scrimă) Lovitură care atinge pe adversar Si: tușeu (5).

TUȘĂ2, tuși, s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă.

TÚȘĂ2 s. f. Urmă vizibilă a pensulei în pasta unui tablou. Tușă energică.

TÚȘĂ3, tușe, s. f. Linie care delimitează un teren sportiv.

TÚȘĂ4, tușe, s. f. (Franțuzism învechit) Clapă la pian. (Cu pronunțare regională) Aici iar pedeștri trebui să trecem podul, dacă vrem să scăpăm întregi, căci podelele joacă ca tușile clavirului. NEGRUZZI, S. I 194.

TÚȘĂ s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimitează un teren de joc. ♦ Ieșirea mingii peste această linie și repunerea ei în joc. 3. Lovitură care atinge pe adversar la jocul de scrimă. II. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii a mașinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc. [< fr. touche].

TÚȘĂ s. f. I. 1. manieră de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care devinește stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou. 2. (fotbal, rugbi) linie care delimitează un teren de joc. ◊ ieșirea mingii peste această linie și repunerea ei în joc. 3. lovitură care atinge pe adversar, la scrimă. II. 1. mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii a mașinii de scris, de calculat sau de cules. 2. placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc. (< fr. touche)

TÚȘĂ3 ~e f. (în pictură) Mod de aplicare a culorilor pe pânză, caracteristic, mai ales, unui pictor. /<fr. touche

TÚȘĂ2 ~e f. 1) Piesă metalică pe care este imprimat un corp de literă, o cifră sau un alt semn grafic (la mașinile de dactilografiat, de cules etc.). 2) Fiecare dintre clapele unui instrument muzical cu claviatură (pian, orgă, clavecin etc.). [G.-D. tușei] /<fr. touche

TÚȘĂ1 ~e f. 1) Linie care marchează limitele laterale ale unui teren sportiv. 2) Ieșire a balonului dincolo de această linie și repunerea lui în joc. 3) Lovitură regulamentară la scrimă prin care se atinge adversarul, notată cu puncte în folosul executantului. [G.-D. tușei] /<fr. touche

tușă f. prescurtare familiară din mătușă.

TUȘ, tușuri, s. n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen. ♦ Desen executat în tuș (2). – Din germ. Tusche, rus. tuș.

TUȘ, tușuri, s. n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen. ♦ Desen executat în tuș (2). – Din germ. Tusche, rus. tuș.

TUȘÁ, tușez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A emoționa. 2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. – Din fr. toucher.

mătușă sf [At: MOXA, 366/19 / V: (pop) tușă, (reg) mătu / Pl: ~și, (îrg) ~șe / E: ml amita] 1 Soră a unuia dintre părinți. 2 (Înv; îs ~ mică) Verișoară a unuia dintre părinți sau soția unchiului Si: tanti. 3 (Reg; îs) ~ mare Soră a unuia dintre bunici. 4 (îrg) Bunică. 5 (Reg) Mamă vitregă. 6 (Pop) Termen de respect pentru o femeie mai în vârstă Si: lele. 7 (Pgn) Femeie în vârstă. 8 (Trs; gmț) Sticlă mare. 9 (Pop; euf; lpl) Malarie. 10 (Ban; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 (Ban; art.) Melodie după care se execută mătușa (10).

arată toate definițiile

Intrare: tușă (diverse)
tușă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușă
  • tușa
plural
  • tușe
  • tușele
genitiv-dativ singular
  • tușe
  • tușei
plural
  • tușe
  • tușelor
vocativ singular
plural
Intrare: tușă (mătușă)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușă
  • tușa
plural
  • tuși
  • tușile
genitiv-dativ singular
  • tuși
  • tușii
plural
  • tuși
  • tușilor
vocativ singular
  • tușă
  • tușo
plural
  • tușilor
Intrare: tuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuș
  • tușul
  • tușu‑
plural
  • tușuri
  • tușurile
genitiv-dativ singular
  • tuș
  • tușului
plural
  • tușuri
  • tușurilor
vocativ singular
plural
tușă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușă
  • tușa
plural
  • tușe
  • tușele
genitiv-dativ singular
  • tușe
  • tușei
plural
  • tușe
  • tușelor
vocativ singular
plural
Intrare: tușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tușa
  • tușare
  • tușat
  • tușatu‑
  • tușând
  • tușându‑
singular plural
  • tușea
  • tușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tușez
(să)
  • tușez
  • tușam
  • tușai
  • tușasem
a II-a (tu)
  • tușezi
(să)
  • tușezi
  • tușai
  • tușași
  • tușaseși
a III-a (el, ea)
  • tușea
(să)
  • tușeze
  • tușa
  • tușă
  • tușase
plural I (noi)
  • tușăm
(să)
  • tușăm
  • tușam
  • tușarăm
  • tușaserăm
  • tușasem
a II-a (voi)
  • tușați
(să)
  • tușați
  • tușați
  • tușarăți
  • tușaserăți
  • tușaseți
a III-a (ei, ele)
  • tușea
(să)
  • tușeze
  • tușau
  • tușa
  • tușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tușă (diverse)

  • 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Clapă la orgă sau la pian.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: clapă attach_file un exemplu
    exemple
    • cu pronunțare regională Aici iar pedeștri trebui să trecem podul, dacă vrem să scăpăm întregi, căci podelele joacă ca tușile clavirului. NEGRUZZI, S. I 194.
      surse: DLRLC
  • 3. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Scoatere a mingii dincolo de tușă și repunerea ei în joc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 5. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Tușă energică.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Urmă vizibilă a pensulei în pasta unui tablou.
      surse: DLRLC

etimologie:

tușă (mătușă)

etimologie:

  • [mă]tușă
    surse: DEX '09 DEX '98

tuș tușă

  • 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe o parte era portretul ei, desenat cu tuș. BOLINTINEANU, O. 402.
      surse: DLRLC
  • 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Desen executat în tuș.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

tușa

etimologie: