troscot² sn [At: HASDEU, I. V. 159 / Pl: ~e / E: trosc cf ucr dal троскуот, троскоту] (Reg) 1 Trosnitură (1). 2 Talangă (1).

troscot¹ [At: LM / V: (reg) tras~, ~oascăt, ~căt, ~căț, ~cât, ~cod, ~cut sm, ~ă sf / E: vsl троскотъ] 1 sm (Și, reg, îc ~-gras) Plantă erbacee anuală, din familia poligonacee, cu tulpina ramificată, de obicei întinsă pe pământ, cu frunze mici și cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe, care se întrebuințează în medicină Si: troscoțel (1), (reg) brebenel, costrei, hericică, iarba-găinilor, iarbă-noduroasă, iarbă-roșie, laba-găinii, porcin, sporiș, târsoacă (1), târșoară, torțel¹, trăgănător (2), troscănel, troscovă (1) (Polygonum aviculare). 2 sm (Și, reg, îae) Planta Polygonum cirenarium. 3 sm (Bot; reg) Răculeț (Polygonum bistorta). 4 sm (Reg; îe) A mânca ~ A mânca mâncare sărăcăcioasă. 5 av (Pop; îe) A fi uscat ~ A fî foarte uscat. 6 sm (Bot; reg; îc) ~-de-apă sau ~ul-broaștelor Sălcuță (Polygonum amphibium). 7 sm (Bot; reg; îc) ~-porcesc sau ~-scămos Iarbă-roșie (Polygonum lopathifolium). 8 sm (Bot; reg; îc) ~-roșu sau ~-piperat Dintele-dracului (Polygonum hydropiper). 9 sm (Bot; reg; îc) ~-de-cereale Hrișcă-deasă (Polygonum convolvulus). 10 sm (Bot; reg; îc) ~-gras Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). 11 sm (Bot; reg; îc) ~-amețitor Salbăție (Lolium temulentum). 12 sm (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Scârțâitoare (Polycnemum arvense). 13 sm (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina). 14 sm (Bot; reg) Cârligioare (Bidens cernuus). 15 sm (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus serpyllum). 16 sm (Bot; reg) Talpa(19)-gâștei (Chenopodium rubrum).

TROSCOT s. n. Plantă erbacee cu tulpina ramificată întinsă pe pămînt, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe; crește mai ales pe marginea drumurilor și pe locurile necultivate (Polygonum aviculare); sporiș, tîrsoacă, troscovă. Ca să uit ce-am învățat, Tu mi-ai așternut în pat Troscot și sulfine. COȘBUC, P. I 184. Stăi, prietene, zise ist cu boii, cari se tot smuceau din funie, văzînd troscotul cel fraged și mîndru de pe lîngă drum. CREANGĂ, P. 40. Un tînăr plăieș a cărui cal asudat păștea înșalat troscotul ce creștea pe lîngă ziduri. NEGRUZZI, S. I 169. Pe cel cîmp nemărginit Cu negară învelit Și cu troscot coperit. ALECSANDRI, P. P. 80. ◊ (În comparații) Uscați îs covrigii, cumătră?... Uscați troscot. ALECSANDRI, T. 1538. ♦ (Neobișnuit) Nutreț pentru vite. Și păpușoiul, uite-l, nici de troscot n-o să fie bun cînd l-om tăia la toamnă. PAS, L. II 248.

TROSCOT n. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, târâtoare, cu frunze mici, alterne, netede la margini, folosită în scopuri medicinale. /<sl. troskotu

troscot n. 1. plantă cu tulpina întinsă pe pământ a carii rădăcină place porcilor (Polygonum aviculare): pe cel câmp cu troscot coperit POP.; 2. rămășița fânului dela cai. [Slav. TROSKOTŬ].

tróscot n., pl. e (vsl. troscatŭ, un fel de ĭarbă, troscot; bg. sîrb. troskot, troscot [ĭarbă], rus. tróskot, vreascurĭ călcate (Bucov.). Tîrsoacă, porcin, o plantă poligonacee cu tulpina întinsă pe pămînt, ramificată și cu frunzele cam ovale și micĭ cît bobu de fasole (polýgonum aviculáre). Crește pe drumurĭ, cîmpurĭ și curțĭ și place vitelor. Cînd îl mănîncă, face „trosc”. V. hrișcă.

trascot sm vz troscot¹

troascăt sm vz troscot¹

troscăt sm vz troscot¹

troscăț sm vz troscot¹

troscât sm vz troscot¹

troscod sm vz troscot¹

troscotă² sf vz troscot¹

troscut sm vz troscot¹

troscot² (zgomot) (reg.) s. n., pl. troscote

troscot¹ (plantă) s. m.

troscot¹ (plantă) s. m.

troscot² (zgomot) (reg.) s. n., pl. troscote

troscot (plantă) s. m.

troscot (trosnet) s. n., pl. troscote

troscot s. m. – Brebenel, iarbă-roșie (Polygonum aviculare). – Var. troscovă, troscoțel. Megl. troscăt. Sl. troskotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Conev 46), cf. bg., sb., cr. troskot; aparține aceleiași rădăcini expresive ca trosc.

TROSCOT s. v. pocnet, pocnitură, răculeț, trosnet, trosnitură.

TROSCOT s. (BOT.) 1. (Polygonum aviculare) costrei, (reg.) porcin, sporiș, târsoacă, troscoțel, troscovă. 2. troscot de apă (Polygonum amfibium) = (reg.) sălcuță.

TROSCOT s. (BOT.) 1. (Polygonum aviculare) (reg.) porcin, sporiș, tîrsoacă, troscoțel, troscovă. 2. troscot de apă (Polygonum amfibium) = (reg.) sălcuță.

troscot s. v. POCNET. POCNITURĂ. RĂCULEȚ. TROSNET. TROSNITURĂ.

tróscot², (troscoțel), s.m. (bot.) Plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu flori verzi; iarba găinilor (Polygonum aviculare L). ■ (med. pop.) Ceaiul din plantă se folosește contra diareii. – Din sl. troskotŭ (DEX, MDA).

tróscot¹, troscote, s.n. Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure...” (Papahagi, 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (MDA).

troscot¹, troscote, s.n. – Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure” (Papahagi, 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (formă onomatopeică) (MDA).

troscot², (troscoțel), s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu flori verzi. Iarbă roșie (Polygonum aviculare L). – Din sl. troskotŭ (DEX, MDA).

troscot², (troscoțel), s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu flori verzi. Iarbă roșie (Polygonum aviculare L). – Din sl. troskotŭ.

troscot¹, -e, s.n. – Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure” (Papahagi 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (formă onomatopeică) + -ot.