târsoacă sf [At: DDRF / V: (reg) tăr~, ~sa~, ~agă, ~rșo~, ~rșoagă, tir~ sf, ~oc, ~oci sm / Pl: (6) ~age / E: târsă² + -oacă] 1 (Bot; reg) Troscot¹ (1) (Polygonum aviculare). 2 (Bot; reg) Păiuș (Aira caespitosa). 3 (Bot; reg; îf târsoc) Păiș (Aira flexuosa). 4 (Bot; reg; îf târșoagă) Iarbă-de-mare (Zostera marina). 5 (Bot; reg; îf târsacă) Planta Bromus inermis. 6 (Mol; fig; îf târsoagă) Târsă² (2).

tărsoacă sf vz târsoacă

târsacă sf vz târsoacă

târsoagă sf vz târsoacă

târsoc² sm vz târsoacă

târsoci sm vz târsoacă

târșoacă sf vz târsoacă

târșoagă² sf vz târsoacă

tirsoacă sf vz târsoacă

TÎRSOACĂ, tîrsoace, s. f. (Bot.) Troscot. (Fig.; atestat în forma tîrsoagă) O mulțime de dăscălime... Unii mai tineri, iar cei mai mulți cu niște tîrsoage de barbe cît badanalele de mari. CREANGĂ, A. 129. – Variantă: tîrsoagă s. f.

TÎRSOAGĂ s. f. v. tîrsoacă.

tîrsoácă și -oágă (oa dift.) f., pl. e (bg. trosak, trosŭk și troskot, troscot; ung. tarsóka, o plantă). Păiș. Troscot. Fig. Est. Barbă stufoasă (ca păișu): o tîrsoagă de barbă. V. colilie.

târsoacă (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. târsoacei; pl. târsoace

!târsoacă (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. târsoacei; pl. târsoace

TÂRSOACĂ s. v. costrei, păiuș, troscot.

tîrsoacă s. v. PĂIUȘ. TROSCOT.

târsoacă, târsoace, s.f. (reg.) 1. păiș; troscot. 2. barbă mare.