tróscot n., pl. e (vsl. troscatŭ, un fel de ĭarbă, troscot; bg. sîrb. troskot, troscot [ĭarbă], rus. tróskot, vreascurĭ călcate (Bucov.). Tîrsoacă, porcin, o plantă poligonacee cu tulpina întinsă pe pămînt, ramificată și cu frunzele cam ovale și micĭ cît bobu de fasole (polýgonum aviculáre). Crește pe drumurĭ, cîmpurĭ și curțĭ și place vitelor. Cînd îl mănîncă, face „trosc”. V. hrișcă.